Carnea de porc de care românii şi-au legat tradiţii şi pe care o găsim în toate supermarketurile a ajuns să fie o afacere americană pe care globalizarea a propulsat-o tocmai în Estul Europei. Monopolul companiei americane Smithfield pe piaţa internaţională a produselor din carne de porc e tot mai îngrijorător. Astfel, porcii crescuţi cu antibiotice, în condiţii mizere, sunt vânduţi în majoritatea centrelor comerciale, pe măsură ce crescătorii şi producătorii locali ajung să falimenteze şi să-şi închidă fermele.

 

Acesta este unul din mesajele pe care Tracy Worcester a vrut să îl transmită prin filmul său, „Pig Business”, care a fost prezentat ieri, la Astra Film Fest, la Sibiu.

 

 

 

Venind din Marea Britanie, Tracy Worcester a studiat fenomenul şi consecinţele pe care le are extinderea acestei corporaţii, călătorind în SUA, Polonia şi România. Poluarea mediului şi distrugerea echilibrului economic sunt cele mai grave consecinţe ale activităţii pe care o desfăşoară fermele Smithfield, unde porcii sunt înghesuiţi în hale imense şi unde accesul cu camera video este interzis.

 

Reacţii

 

Chiar şi în Marea Britanie au fost proteste pe care fermierii le-au iniţiat împotriva companiei Smithfield. Aceeaşi reacţie a venit din a venit din partea producătorilor americani şi a localnicilor care s-au confruntat cu degradarea mediului din vecinătatea fermelor. În România, în 2007, localităţile din vestul ţarii au avut de-a face cu o epidemie de pestă, cauzată de activitatea fermelor Smithfield, care n-aveau autorizaţie de mediu.

 

Oamenii din judeţul Timiş care s-au îmbolnăvit sau care manifestau diferite simptome din cauza dejecţiilor aruncate în apa râurilor sau a poluării aerului declarau că n-au curaj să-şi exprime punctele de vedere, că sunt speriaţi de puterea companiei americane care, cumpărând acţiunile fostului combinat Comtim, le-a dat cadouri copiiilor lor şi le-a spus: „trebuie să vindeţi tot satul ca să ne cumpăraţi pe noi”.

 

Cine susţine?

 

Mai grav este că noi suntem aceia care contribuim la dezvoltarea acestui sistem  pentru că insituţiile fianciare cărora guvernele le sunt îndatorate controlează situaţia. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, finanţată de guvernele naţionale, a creditat Smithfield cu 25.000.0000 de dolari, mediând totodată creditarea de către băncile private cu încă 75.000.000. În total- 100 de milioane de dolari. Astfel, banii contribuabililor sunt antrenaţi în extinderea unui fenomen pe care societatea civilă îl respinge prin diferite forme.

 

Totuşi, protestele din SUA şi din Marea Britanie au ameliorat situaţia, împingând „porcul american” la marginea Europei.

În acest context, răspunsul care vine din partea directorului pe segmentul de agricultură în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Gilles Mettetal, este unul hilar:„Avem un mandat pentru a promova tranziţia în fostele ţări comuniste.”

 

Compania care se laudă cu o capacitate de tăiere de 600 de capete pe oră a reuşit să se impună cu uşurinţă şi pe piaţa din România, unde ţăranilor li s-a interzis nu cu mult timp în urmă sacrificarea porcilor, pe motivulul nerespectării normelor europene. Cu alte cuvinte, cei care ar vrea să-şi mănânce porcul crescut în casă, ar trebui să îl ducă la abator pentru sacrificare sau să renunţe. Nu se poate vorbi de o menţinere a producţiilor locale.

 

 

Cristina Cristina