Astăzi, de Ziua Internaţională a Studentului, tinerii din toată ţara protestează. Gestul simbolic de a oferi ministrului educaţiei un pix vine în urma faptului că, de mai bine de 6 luni, a fost trimis Statutul studentului către MECTS şi acesta evită să îl adopte. Faptul că facultatea nu se angajează, printr-un document, în a le oferi studenţilor garanţia unui sistem de învaţământ axat pe calitate şi că relaţia student-universitate nu este reglemetată printr-o bază legală solidă e ceea ce îi nemulţumeşte pe studenţi.
Codul drepturilor şi obligaţiilor studentului sau Statutul studentului ar putea fi documnetul la care să se facă apel de fiecare dată când studenţii se confruntă cu o problemă. Lista lungă a nemulţumirilor pe care studentul le are nu poate fi rezolvată fără un temei legal, iar Ministerul Educaţiei evită să îl facă să devină literă de lege. Astfel, Statutul studentului, trimis de Alianţa Natională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, acum 6 luni, nu a primit încă un răspuns concret. Drepturile pe care şi le revendică studenţii prin acest document se referă la garantarea facilităţilor şi a serviciilor pe care facultatea este obligată să le ofere, la asigurarea condiţilor de practică (pentru că în majoritatea centrelor universitare nu sunt destui bani alocaţi materialelor necesare), la evaluarea profesorilor şi la liberatea de exprimare.
Andrei Stan Ionescu, unul din reprezentanţii studenţilor în Senatul Universităţii din Bucureşti, spune că nu există un temei legal prin care facultatea să garanteze vreun drept al studenţilor: „Practic, ne dorim recunoaşterea unui statut. Ca să spui că exişti trebuie să ai un statut. Regulamentele funcţionează în baza cutumei. Dacă ar exista cu adevărat un astfel de regulament, s-ar putea rezolva o grămadă de probleme. Ai încheieat cu facultatea un contract în care facultatea nu-şi exprimă clar obligaţile. Facultatea nu garantează să-ţi ofere un set de cursuri, un set de facilităţi, dreptul la serviciile bibliotecii etc. Dacă vezi că nu-ţi oferă ceea ce ai crede că e normal, n-ai nicio şansă. Poţi să dai în judecată facultatea sau să te duci la OPC. Cei de la taxă semnează ceva în care nu se prevede nimic în afara faptului că te anunţă cât e cuantumul taxei, dar facultatea nu se obligă să îţi ofere nimic, nu-ţi spune dacă se fac cursuri, dacă se face pauză, dacă ai gratuitate la sănătate, 50% reducere pentru orice fel de transport în ţară. Păi cei din provincie, care fac o grămadă de drumuri? Trebuie să vinzi casa ca să vii Bucureşti.”
În acelaşi timp, reprezentantul studenţilor spune că „ceea ce există la momentul actual este un fel de metodologie, cel mult un regulament, fără fundament legal. Acolo sunt scrise nişte lucruri foarte generale, dar nu scrie că ai dreptul să conteşti nota de la lucrare, că o reevaluare trebuie să se facă de un alt profesor ş.a.m.d.”
Protestul organizat de studenţi are cu atât mai puţine şanse să fie luat în considerare cu cât unora le este teamă de eventualele repercusiuni pe care o astfel de manifestaţie o poate avea: „Mai e problema celor care sunt în sistemul universitar privat. Ei n-au curaj să protesteze. Atunci când au ieşit în stradă cei de la Spiru că nu li se recunosc diplomele au avut de suferit. Au aflat cine a fost şi s-au răzbunat profesorii.”
Cea mai mare durere a studenţilor este că acest statut neexistând, poate fi spus în glumă, studentul e ultimul pe scara societăţii după cum, tot în glumă se spune că secretarele conduc facultatea: „Ne deranjează ignoranţa cu care ne tratează ministerul, că din 6 iunie şi până acum puteau să îl respingă şi să îl aprobe de nu ştiu câte ori. Că asta e şi simbolistica cu pixul- că pe Funeriu îl doare în pix”, mai spune Andrei Ionescu.
Facultăţile din cadrul Universităţii din Bucureşti percep în medie o taxă anuală în jur de 3000 lei. Studenţii care ocupă un loc la buget nu plătesc această taxă, dar facultatea primeşte aceşti bani de la bugetul de stat. În schimb, serviciile oferite nu sunt pe măsura aşteptărilor. La Facultatea de Tehnică dentară, taxa este 6000 de lei, dar studenţii nu au materiale pentru pregătirea lucrărilor. Un calcul simplu ar arăta că prin alocarea sumei de 2000 lei acestei probleme, niciun student n-ar trebui să îşi mai cumpere materialele timp de un an. În schimb, facultatea a investit într-un aparat- tehnologie de ultimă oră, pe care nimeni nu ştie să îl folosească.
La Facultatea de Litere, studenţii sunt nemulţumiţi de lipsa unei biblioteci online şi de condiţiile insalubre din campusuri: „Sistemul din care studentul face parte îl tratează ca pe un obiect şi e gândit astfel încât facultatea nu trebuie să se intereseze de serviciile pe care le oferă. Înainte se plătea în cămin taxă de rulment şi ţi se asigura întreţinerea spaţiului. Acum nu ne mai cer banii ăia că e criză, dar nici nu mai întreţine nimeni băile, toaletele, nu e nicio perdea la geam ş.a.m.d. Căminul e total chel. Primeşti pereţii şi patul. Pe de altă parte, e problema cu regimul de transport. Dacă stai sa te gândeşti 5 minute cum să rezolvi, îţi vin cel puţin 3 idei. Ar putea să solicite la RATB o sumplimentare a autobuzelor între anumite ore, pe rutele dintre campusuri şi facultate. Nu avem o bibliotecă online. Sunt sevicii care n-ar costa prea mulţi bani, dar ar fi un efort de gândire. Nu sunt bariere care ţin de buget, ci de un pic de compasiune pentru un om care vine de la cuca-măcăii să înveţe. Nu exista mai multe cantine. E crunt să stai la coadă de înnebuneşti, sa te uiţi la ceilalţi cum mănâncă şi tu să mori de foame.”
Pe de altă parte, o problemă care se pune adesea se referă la condiţiile de atribuire a locurilor din cămin şi la reducerile pentru transport:
„La distribuire nu se ţine cont de credite. Restanţierii nu iau cămin. Că poate unul care a învăţat tot anul s-a certat cu un profesor, are o restanţă şi nu mai prinde cămin. Media e total irelevantă. Creditele sunt cele care contează! Să nu mai vorbim de cozile la decontările RATB. Pentru CFR ne dau nişte foi de transport cu care ai 25% reducere şi 25% cu carnetul. Câte foi sunt? 24. Sunt oameni care se duc acasă din două în două săptămâni să îşi ia de mâncare pentru că în Bucureşti e scump. De ce să le dai doar 24 de foi? Cine te crezi tu?”
Chiar dacă iarna e frig în salile de curs şi chiar dacă, în general, condiţiile oferite sunt precare, studenţii au înţeles că solidaritatea este un principiu de rezolvare a problemelor. Alegând astăzi, de ziua lor, să îi dea ministrului un pix, să dea drumul baloanelor pe care scrie „Statutul studentului” sau pur şi simplu spunându-şi nemulţumirile, studenţii fac încă un pas important.