Da, ați ghicit! E vorba de politică și fotbal, exact în această ordine. Dacă de ani buni se știe că tot românul se pricepe la fotbal și politică, acum, în 2012, parcă s-a schimbat puțin ordinea. Românul se pricepe în primul rând la politică și abia după aceea la fotbal.
Citeşte şi: Politicieni vs. Romani: Hotii care-i prostesc pe prosti
Până nu demult, în ambele subiecte de discuție apăreau înjurături, și așa, printre o pungă de semințe împărțită tovărășește în fața blocului, câte o maximă de genul „lasă bă, că toți fură”, valabilă atât la fotbal cât și în politică.
Uite așa am ajuns noi românii să devenim experți, unii dintre noi chiar doctori, în lucruri pe care nu le stăpânim decât din auzite și singurul nostru etalon în acest sens sunt vecinii de scară cu care ne vărsăm împreună amarul, zi de zi, seară de seară. În funcție de schimbul în care lucrează fiecare. 
Atât de mult de plac politica și fotbalul, încât avem campionate de fotbal pe cartiere, se închiriază terenuri sintetice unde joacă scara A cu scara B și chiar mai mult, avem și alegeri pentru președintele de scară, unde mergem iarăși cu toții la vot, sperând că decizia noastră ar interesa pe cineva în lumea asta.
Cum în fotbal demult suntem neica-nimeni pe lume, politica a ajuns să fie singurul domeniu unde ne mai facem remarcați în afară. Într-un sens rău, dar măcar ne facem simțită prezența. Lumea află de noi și află că nici după aproximativ 23 de ani de la Revoluție, noi nu suntem în stare să fim un stat de drept, să ne guvernăm singuri, să ne decidem singuri soarta.
Cum scandalurile politice de la noi, avându-i pe post de cap de afiș pe Traian Băsescu și pe Victor Ponta, oameni ca Adrian Mutu și Cristian Chivu încep să pălească în mediocritate, performanțele sportive nefiind nici pe departe atât de spectaculoase precum cele politice.
Olimpiada a trecut, ne-am bucurat, așa printre un Referendum și zeci de scandaluri, iar acum va urma o mică festivitate de premiere a olimpicilor noștri, dar președintele… „ia-l de unde nu-i”. Avem un interimar, Crin Antonescu, care se va unge la rândul său cu capitalul pozitiv de imagine pe care ți-l oferă asocierea cu niște sportivi, olimpici, care chiar au realizat ceva bun pentru țara în care trăim.
Până la următorul derby politic, pe 12 septembrie, când urmează să se pronunțe Curtea Constituțională în vederea Referendumului, vom urmări etape de Liga I, palide în esență și total lipsite de orice interes pentru orice om din afara sferelor de interes directe.
Suntem o țară în care numărul șefilor a depășit în mod detașat numărul angajaților. Un loc în care avem 18-19 milioane de președinți și cam tot atâția antrenori. Toți se simț neîndreptățiți, dar nimeni nu vine cu soluția.
Citeşte şi: Romania politica: Locul unde s-au intalnit hotii cu prostii si au facut pui
Rămânem așadar noi cu noi, românii cu românii, vecinii de scară cu vecinii de scară, așteptând să mai vină un alt Caragiale sau un alt Ionescu, pentru a valorifica în sens artistic abstractul și absurdul din societatea românească a anului 2012.
Asta-i România, fraților?