La scurt timp de la discursul Regelui Mihai în Parlament, discuţiile referitoare la o posibilă restaurare a monarhiei în România s-au intensificat. Publicaţiile de referinţă precum Realitatea, Gândul sau Ziare.com au deschis sondaje care, până acum, arată că românii îl consideră pe Regele Mihai cel mai mare român în viaţă şi că ar alege monarhia dintre monarhie şi republică.
Deschiderea cetăţenilor pentru schimbare ar putea fi cauzată atât de măsurile nepopulare luate de guvern în contextul crizei economice, cât şi de neîncrederea în clasa politică, dar până la momentul actual nu s-a mai vorbit atât serios de o schimbare de paradigmă şi despre modul în care o altă formă de guvernământ ar putea să funcţioneze.
Din ce în ce mai mulţi îşi pun problema raportului dintre clasa politică şi monarh, cum ar putea să coexiste într-o astfel de formulă, sub autoritatea regală, executivul şi legislativul, care ar fi primele măsuri de luat pentru şi într-o astfel de organizare. Ne uităm la modele europene şi la funcţionarea monarhiilor constituţionale din Europa, ne întrebăm cum ar fi de schimbat Constituţia noastră. Toate aceste întrebări vin într-un mod natural, nealimentate de altceva decât de o încredere în Casa Regală şi se pare că de foarte mult timp societatea românească n-a mai fost atât de unită de un simţamânt politic.
Dincolo de impasul economic care alimentează dorinţa de schimbare, o întoarcere către regalitate este, la nivel înalt, asociată unui sistem de valori reactualizat în psihicul colectiv şi pe care mulţi vor să-l regăsească în reprezentantul pe care şi-l doresc. Atitudinea este diferită de acum ceva timp, când oamenii ieşiseră în stradă pentru a-şi exprima nemulţumirea şi au sfârşit cu dansul pinguinului. Referirea românilor nu mai este doar la nivelul de trai, ci la un set de principii.
După toate aparenţele, cei mai mulţi dintre români îl consideră pe Regele Mihai un simbol cu care se identifică, pe care îl recunosc şi pe care îl stimează. Astfel, dezbaterea cu privire la monarhie nu poate fi decât un „simptom” al recuperării conştiinţei naţionale la nivel social.