Cum au trecut 20 de ani de promisiuni în afişe electorale? 

Când spunem că ne-am săturat de actuala clasă politică, că toți politicienii sunt la fel, toți sunt comuniști, toți sunt FSN-iști (sunteți rugați să scuzați orice fel de pleonasm) și că toți schimbă partidele și denumirile acestora de parcă ar fi canalele  de la TV, intrăm cu o viteză amețitoare într-un „clișeu românesc”. Clișeu adevărat ce-i drept. Îl confirmă realitatea ultimilor 20 de ani din România.

Citeşte şi: A fi băsist sau opozist? Aceasta este întrebarea

În fiecare an electoral (și nu numai) suntem  încântați și privilegiați pentru că ne bucurăm de afișe cu candidați, care mai de care mai promițători, care mai de care mai salvatori, oameni pe care aproape ți-e greu să-i tragi înapoi din Rai (ironia se simte, nu se citește).

Faptul că politicienii noștri sunt demagogi și că discurul lor politic este unul menit strict pentru a aduna voturi și nu pentru a comunica realitatea intențiilor ascunse în spatele cuvintelor, nu mai este o surpriză pentru nimeni. Demult.

Povestea frumoasă a început, cel puțin democratic vorbind, după Revoluția din 1989. Atunci, cel care a câștigat alegerile, Ion Iliescu, a venit cu un afiș proaspăt scos de la imprimeriile democratice, cu un slogan nemaivăzut până atunci de români: „Avem încredere în el„. Să fim cinstiți, cu ajutorul de care a beneficiat Ion Iliescu din partea TVR-ului, românii chiar aveau multă încredere în el. Acest lucru e demonstrat de rezultate, fiind candidatul care a câștigat la cea mai mare diferență niște alegeri democratice în România. 

Românii au avut încredere în el, iar unii încă mai au „încredere” că el ar fi fost și orgnizatorul mineriadelor. Se știe? Nu se știe? Atât de multă încredere au avut românii în Ion Iliescu între 1990-1996 încât s-au gândit că este timpul să îi acordăm altcuiva această onoare de a ne conduce.

În anul 1996, Emil Constantinescu reușește să-i „fure” locul lui Ion Iliescu în topul oamenilor care i-au dezamgit pe români. Sloganul său „Cheia e la tine!” nici că putea să vină mai bine având în vedere situația României sub mandatul acestuia. „Cheia e la tine!” e un fel de a spune „E vina ta că m-ai ales! Eu te-am pus?” și așa au mai trecut trei miniștri prin Guvern. Posibil? Foarte!

După parada miniștrilor din mandatul lui Emil Constanescu, românii și-au dat seama că Ion Iliescu mai merită o șansă. Vrăjiți probabil de mirajul revenirii în forță a fostului președinte, românii au votat sloganul „Aproape de oameni, împreună cu ei„, totuși, „oferta” era subțire. Pentru câștigarea celui de-al doilea mandat și jumătate, Ion Iliescu nu ar trebui să le mulțumească românilor, ar trebui să îi mulțumească lui Corneliu Vadim Tudor pentru că a intrat în turul doi cu el.

Din frica oamenilor de a nu cădea într-o extremă periculoasă, românii au mers la vot, s-au mobilizat și au decis că e mai bine să nu se întâmple nimic bun decât să se întâmple ceva rău. Sloganul lui Ion Iliescu însă a fost atât de convingător încât era recomandată schimbarea acestuia în „Nu sunt Vadim!” și măcar se respecta și caracterul de adevăr al mesajului. 

Traian Băsescu apare în anul 2004 ca un candidat la funcția supremă în stat, dar din postura de rezervă a lui Theodor Stolojan. Cu lacrimi în ochi și cu o alianță mai mult „NU PREA” decât „DA”, fostul comandant de vas devine președintele României. „Să trăiți bine!” este sloganul câștigător care l-a învins pe Adrian Năstase, slogan deja intrat în folclorul românesc.

Adevărul acestui slogan? Este un „adevăr sincer”. La mijlocul mandatului lui Traian Băsescu orice român putea trăi bine pentru că avea opțiunea de a pleca în afară.

După încă 5 ani, s-a destrămat și „DA”-ul, s-a schimbat și ministrul inițial, Călin Popescu Tăriceanu, iar la alegerile din anul 2009, România a fost pusă în fața unei alegeri grele. Trei candidați știau că se va intra în turul doi cu mari emoții.

„Băsescu pentru România!” a fost de această dată sloganul câștigător, iar pentru a doua oară la rând, România îl alege pe Traian Băsescu. Multe controverse, acuzații de alegeri furate și o nemulțumire generală.

Sloganul lui Traian Băsescu putea să devină un mare neadevăr dacă numărătoarea voturilor se termina noaptea, când Mircea Geoană sărea în sus de bucurie mai ceva ca românii la Montreal 1976 când Nadia Comaneci a obținut punctajul maxim, 10 perfect!

Nu la fel putem spune și despre politicienii noștri. La cât de puțin s-au adeverit promisiunile făcute de candidații câștigători în campanii, într-o țară civilizată, ca politician, ar trebui să îți fie jenă să îți mai pui fața pe un afiș electoral.

România așteaptă schimbarea! Nu schimbarea de culoare a afișelor, nici cea a sloganurilor, nici a numelor partidelor și a alianțelor politice.

Citeşte şi: Complexul politicianului român de a fura revoluţii. Cine urmează acum?

Românii vor un lider care se mai poate uita peste afișul său electoral și la 2-3 ani de la câștigarea mandatului de președinte.