N-a scris nici un roman, n-a publicat nicio poezie în searbăda lui vieţişoară, n-a debutat ca nimic şi poate de aceea, va rămâne pe veci un nimic. Aşa îl descrie, oarecum, îngăduitor, un confrate de breaslă, pe marele sforar Dan Voiculescu, autor din umbră, se pare, al tentativei eşuate de izgonire a preşedintelui Băsescu, omul care a orchestrat şi a declanşat puciul, dar şi căderea leului.
Citeşte şi: Ziua cea mai lungă
„Patronul Antenelor a instigat la greu, a apărat lovitura de stat încercând să o legitimeze ca fiind un act normal, izvorât din fermentarea democratică, a tras de coarne ţara spre faliment, crezând că boii noştri au ajuns ca număr la 8 milioane, deşi numai câţiva răgeau la posturile lui de televiziune. În replică, 15 milioane de cetăţeni, la fel de oneşti, i-au întors spatele lui Voiculescu, pe care îl consideră cel mai detestat şi hulit dintre pământeni.”
Aşadar, începe să se facă lumină. Nu este exclus ca, în scurt timp, să avem şi vinovaţi pentru ţâşnirea democratică a parlamentarilor USL.
Dar, cum poporul strigă de obicei: capul lui Moţoc vrem!, un acar Moţoc o să fie prezentat spre sacrificare.
Citeşte şi: Chipuri de EROI – Erotismul in perioada colectivizarii
În ceea ce îl priveşte pe Dan Voiculescu, el s-a înscris în linia care l-a caracterizat de-a lungul timpului: aventurism politic, minciună, dezinformare, spune cu năduf acelaşi confrate, dar eu cred că se face prea mult caz pentru cineva care nu a reuşit să se impună, nici ca profesor, deşi, aşa îşi spune, nici ca lider a unei formaţiuni politice cu adepţi, peste 1%. Apă de ploaie!
Ioan T. Lazăr