Brevet de pompier 

Există un loc unde timpul se măsoară în stropi de apă, unde puţin poate însemna mult, iar prea mult devine prea târziu. Intr-o singura zi, în Braşov sunt aproape 12 intervenţii şi cel putin 10 oameni care au nevoie de ajutor. Trăim într-o lume în care chiar tu poţi fi următorul care sună la 112.

Luni, ora 8.00 dimineaţa începe cu rutina obişnuită a fiecărei zi: raportul, schimbul de tură şi instrucţia. Pentru noi, braşovenii de rand, pare ceva iesit din comun, însă pentru ei, desi viata de zi cu zi se desfăşoară cu o precizie de chibrit aprins, este deja obisnuinţă. Nimic nu mai pare neobisnuit , nici macar intervenţiile. Pentru noi este simplu sa judecăm din afara….câteva ore de sport, apoi studiu, ca la şcoală, masa de pranz şi din nou la cursuri. Orele de sport îi ajută să fie în formă şi pregătiţi pentru orice situaţie. Nu îşi permit să obosească după ce urcă două scări. La fel se întâmplă şi cu timpul petrecut la studiu sau la simularea incendiilor. Asta fac în fiecare dimineaţă fără să se plângă de oboseală , de condiţiile meteo sau de starea de spirit.

În momentul în care intră pe poarta unităţii, pompierii lasă la uşă toate problemele, iar oamenii cei mai importanţi din viaţa lor soţiile, prietenele şi copiii trec în planul doi pe toată perioada misiunilor. Militarii se întorc astfel la a doua familie: colegii de serviciu. Între doua simulari şi ore de sport sau studiu începe agitaţia. În „dezordinea organizată” din curte, pompierii se echipează la secunda şi primesc raportul de incendiu. În mai putin de 30 de secunde reusesc să îşi pună tot costumul la punct pentru a pleca cât mai repede la intervenţie. O simplă alarma semnalează ca undeva, în oras sau poate într-un colţ al judetului, cineva are nevoie de ajutor. Maşina pompierilor iese pe poartă în maxim un minut şi jumatate, pregătită pentru a face faţă oricărei situatii. Oricând există riscul sa îşi piarda viaţa. Nu ştiu ce vor gasi acolo unde merg, nu stiu daca vor mai apuca să îi vada pe cei dragi. Şi asta pentru ca in orice situatie s-ar afla, ei pun mai presus de orice, viaţa oamenilor. Pentru noi, cei care nu stim, munca de pompier pare usoara. Nu ne gandim insa ce riscuri presupune sau la faptul că trebuie sa fie 24 cu 24 disponibili. 

Colegii le sunt a doua familie. Dimineata de la 8 până a doua zi, cand predau raportul, mănâcă împreună, dorm în aceleaşi dormitoare, îşi împart secretele. Sunt responsabili de absolut tot ce înseamnă traiul împrenă: de la curăţenie la masa şi la exerciţiile pe care le fac tot împreună. Disciplina este punctul cheie al vieţii de pompier. Dacă greşesc la simulari sunt mustraţi sau chiar sanctionaţi. Totul trebuie sa fie fşcut perfect, la dungă şi într-un timp cat mai scurt. Greşeala este de neiertat! Apă în furtun, curaj şi disciplină de armată. Sunt trei lucruri care nu trebuie să le lipsească celor care-şi fac o meserie din a pune apă pe foc.

Pompierii se luptă deopotrivă cu flăcările si cu minutele care stau între ei şi salvarea unei vieti. Chiar dacă ajută oameni după aceleaşi reguli, „eroii anonimi“ nu au echipamente dotate la standarde europene şi nici nu câştigă cât colegii lor din Franţa sau Germania. Însă toate astea nu îi împiedică să îşi facă la fel de bine meseria. Cea mai mare satisfacţie pentru ei este când într-adevar pot face ceva pentru oamenii care le solicită ajutorul. Însă soarta le mai joacă şi feste. Sunt puţine cazurile în care mâna de ajutor pe care o dau în interventii se termină prost. Şi asta nu din neglijenta lor. Ci pentru că uneori, eroii noştri sunt doar oameni. Nu sunt super eroi din filme. Condiţiile de la faţa locului, gravitatea situaţiilor de criză la care sunt chemaţi sau echipamentele vechi le sunt uneori potrivnice. La o nenoricire trebuie să aibă mintea limpede, să acţioneze cu sânge rece. Altfel, calitatea intervenţiei are de suferit. Chiar dacă există misiuni care îi îngrozesc, pompierii sunt învăţaţi să treacă imediat peste acele momente şi să privescă situaţiile tehnic.

Secundele sunt cele care fac diferenţa între un dezastru si o misiune reuşită. Şi atunci, cand pierd un om sau o casă arde din temelii, se întreabă oare de ce nu am putut să fac mai mult. Şi cu toate astea, oamenii le mulţumesc necontenit. Pentru ca indiferent de situatie ei fac tot ce pot ca sa ajute.

Pompier de Brasov se poate face orice tânăr până în 35 de ani, care a absolvit liceul. După examen şi stagiul de pregătire, care durează două luni, militarul poate începe viaţa pe autospeciala roşie. Nicio scoala însă nu îl învaţă să nu aiba remuşcări. Nimeni nu îi spune că exista situaţii în care moartea triumfă sau că banii pe care îi ia sunt puţini în comparaţie cu munca pe care o depune şi riscurile la care se supune. Nimeni nu îi spune că există oameni care nu apreciază ce face el si persoane care i-ar da şi hainele de pe ei drept răsplată. Cu toate astea, „eroii anonimi” continuă să îşi facă meseria cât mai bine. Nu exista haos şi dezordine, nimeni nu cârâie când comandantul zice „drepţi”, indiferent de oră şi niciunul din ei nu îşi pune viaţa mai presus de cea a civililor.

Viaţa de pompier e mândria lor şi niciunul din ei nu ar schimba-o pe nicio altă meserie. „Eroii anonimi” sunt cei care indiferent de oră, spun: „ordonaţi, sa traiţi!” În fiecare zi în Braşov, pompierii merg la aproape 12 intervenţii şi cel putin 10 oameni le cer ajutorul. În fiecare zi, ei ne stau la dispoziţie fie că avem o pisică în pom, fie ca ne-a luat casa foc, fie că am fost implicaţi intr-un accident. La ISU Brasov găsim eroii din filme.