Există un loc unde timpul se măsoară în bătăile inimii, unde puţin poate însemna mult, iar prea mult devine prea târziu. Într-o singură zi, în Brașov, sunt 5 accidente, 3 infarcturi, 10 fracturi și cel puțin 2 morți. Trăim într-o lume în care chiar tu poți fi următorul care sună la 112.
Dincolo de ușile de termopan, medicii de la camera de gardă a Spitalului Județean își încep ziua în rutina normală… Momentele de liniște sunt puține, dar apăsătoare. După o noapte de gardă, obosiți, doctorii vorbesc și acum, dimineața despre cazurile de cu o seară înainte. Printre zâmbete și discuții obișnuite se dă alarma. Camera urgențelor este din nou plină.
Sute de brașoveni calcă aproape în fiecare zi pragul urgențelor din Spitalul Județean. Ambulanțele se adună în parcarea din fața spitalului iar bolnavii intră pe bandă rulantă. Nici în sala de așteptare nu mai este loc. Oamenii așteaptă ore în șir ca cineva să îi consulte, însă în camera de urgență nu mai este niciun loc disponibil. Medicii, din ce în ce mai puțini la număr, aleargă de la un pat la altul. Ca să îi poată trata pe toți, asistentele triază bolnavii. Cazurile cele mai grave sunt întotdeauna prioritare. Majoritatea bolnavilor se plâng că nu sunt băgați în seamă, însă doctorii se străduiesc să despartă viața de moarte.
În sufletul fiecărui pacient se dă o luptă. Mulți se întreabă: oare o să fiu eu următorul? Dar asistentele trec pe langă ei și lasă uneori impresia unei nepăsări. În camera de gardă agitația este din ce în ce mai mare. Este abia ora 14 și deja sunt în așteptare 20 cazuri grave, iar asistentele trebuie să aleagă următorul pacient.
Mihai suferă de cancer la colon. A ajuns la spital în urma unei noi crize. Și de 2 ore stă în sala de așteptare. Din 10 în 10 minute se uită la ceas. Mâinile îi tremură din ce în ce mai tare iar durerea devine insuportabilă. Însă nicio asistentă nu îi strigă numele. Au intrat 10 oameni înaintea lui. Se întreabă cât mai are de așteptat și nu înțelege de ce alții au prioritate. Nu înțelege faptul că în haosul din încăpere, nu mai este loc și pentru el. După mai bine de jumătate de oră Mihai își aude numele. Intră timid, dar ușurat, că i-a venit rândul în sala de gardă.
Cazurile ușoare ies întotdeauna cel mai repede din urgențe. De cele mai multe ori, bolnavii pleacă pe propriile picioare. Nu se mai gândesc la cei care își așteaptă rândul sau la asistentele și medicii care în fiecare minut salvează pe cineva de la moarte. Însă spitalul este plin de oameni care de multe ori nu primesc vești bune. Necesită internare, operații complicate și săptămâni întregi de spitalizare. Pentru fiecare ajutor pe care îl primesc, majoritatea bolnavilor apelează la mici atenții.
Mulți pacienți cred că dacă plătesc, sunt tratați mai bine, cu medicamente mai scumpe, cu tehnici mai avansate, însă sistemul deficitar din spital, îi forțează pe doctori să aleagă tratamentele mai puțin scumpe. Oamenii spun că primele care primesc cadouri din partea bolnavilor sunt asistentele și că cea mai mică atenție face diferența între respect și dispreț. Cu cât primesc mai mult cu atât sunt mai atente. Nici asistentele și anesteziștii nu sunt dați la o parte. Însă doctorii sunt cel mai bine apreciați, spun oamenii.
Neliniștea din urgențele Spitalului Județean nu se oprește niciodată. Momentele de respiro sunt foarte rare și chiar și atunci sunt disturbate de întrebările necontenite ale oamenilor veniți cu bolnavi, presei sau poliției. Medicii, asistentele și infirmierele sunt puși la încercare în fiecare moment. În urgențe înveți să prețuiești fiecare minut, pentru că nu știi când ți se spune stop. În fiecare secundă există măcar un bolnav care se zbate între viață și moarte. În fiecare minut, există un medic care dă un diagnostic sau salvează o viață.
În fiecare clipă există o asistentă care schimbă o perfuzie sau o infirmieră care conduce un pacient în sala de așteptare. În fiecare zi sunt cel puțin 5 accidente, 3 infarcturi, 10 fracturi și cel puțin 2 morți, în locul în care fiecare dintre noi ajunge măcar o dată în viață, fie și pentru un control de rutină. Spitalul Județean este locul unde fiecare minut contează atât pentru pacient cât și pentru cei care lucrează acolo, este locul unde, viața pare că atârnă de o perfuzie iar secundele, minutele și orele se măsoară în picături de ser fiziologic.