Într-o zi, tatăl unei familii foarte înstărite și-a luat fiul într-o excursie la țară, cu scopul declarat de a-i arăta acestuia cum trăiesc oamenii săraci. Au petrecut câteva zile și nopți la ferma unei familii care ar fi considerată ca fiind una săracă. La întoarcerea din excursia lor, tatăl l-a întrebat pe fiul său:
Citește și: Cum mi-am lecuit soția de shopping!
„Cum ți s-a părut excursia?”
„A fost genial, tată!”
„Ai văzut cum trăiesc oamenii săraci?”, a întrebat tatăl.
„O da”, a spus fiul.
„Deci, spune-mi, ce ai învățat din această excursie?”, întreabă tatăl.
Fiul a răspuns, „Am văzut că noi avem un câine și ei au patru. Noi avem o piscină care ajunge până în mijlocul grădinii noastre și ei au un pârâu care nu se termină niciodată. Noi avem lanterne de import în grădină și ei au stelele noaptea. Din veranda noastră poți privi până în fața curții și la ei poți privi întregul orizont. Noi avem o bucată mică de pământ pe care să trăim și ei au câmpuri care merg mai departe decât putem vedea cu ochii. Noi avem servitori care ne servesc, dar ei îi servesc pe alții. Noi cumpărăm mâncarea noastră, dar ei și-o cresc pe a lor. Noi avem ziduri în jurul proprietății noastre pentru a ne proteja; ei au prieteni care să îi protejeze.”
Tatăl băiatului a rămas fără cuvinte.
După aceea, fiul a adăugat „Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât de săraci suntem.”
Citește și: Lucrurile importante din viaţă
Morala acestei povești este că a fi sărac nu înseamnă a nu avea bunurile materiale de care credem cu atât de multă tărie că avem nevoie. Poți fi bogat în suflet, în familie și în toți oamenii care te înconjoară. Fără ei, nu prea ai cum să te consideri un om cu adevărat bogat.