De când a început fatidicul an 2012, că altfel nu-i putem spune, mai toţi potenţialii candidaţi credibili la preşedinţia României au trecut prin grele încercări, care – pentru unii – au fost fatale. În cadrul USL–ului, aripa tânără şi aventuristă, formată din indivizi mai puţin şcoliţi şi lipsiţi de tact politic, după un puci scurt început încă din iarnă, şi-au decapitat puţinii liderii cerebrali, pentru a face loc “clicii revanşarde”, chitită pe bani şi putere.

 

Citeşte şi: Plagiatul lui Ponta deschide calea meritocraţiei

 

În doar câteva luni, sub “satârul gâdelui” au căzut, în coşul cu trandafiri căpăţânile lui Mircea Geaonă, diplomat de carieră – găsit vinovat de toate insuccesele Partidului, începând de la ultima glaciaţiune încoace, el fiind un fel de acar Păun , văr de “traversă” cu Vasile Roaită, izgonit de junele Ponta ca un rival la discoteca din sat, şi Adrian Năstase, conducător de marcă al PSD, om cu bogată experienţă politică, fost premier, fost ucenic al “tătucului” Ion Ilici Iliescu, “sinucis în tentativă” şi trimis la pârnaie chiar de fostul său “doctorand”, acelaşi zâmbăreţ Ponta. Dispărând aceşti doi lideri, rezerva de cadre “grele” ale Partidului a rămas la nivel de Mazăre şi Vanghelie.

 

Pe banca de rezerve a liberalilor s-a întâmplat acelaşi lucru: Tăriceanu a fost declarat “vinovat de serviciu”, iar altcineva nu a mai putut scoate capul sub Crin Antonescu.

 

Şi PDL–ul a trecut printr-o necruţătoare “purificare”, Emil Boc şi Elena Udrea fiind măturaţi la “pachet” după eşecul de la alegerile locale, iar Blaga ceva mai târziu, când s-a expus “coroziunii” în Parlament.

 

Una peste alta, în clipa de faţă, nici USL–ul, nici PDL–ul nu au un om calificat să candideze la alegerile prezidenţiale, iar de epigonul Crin nici nu poate fi vorba.

 

Este o problemă! Este o mare problemă! Este cea mai mare problemă din 1990 încoace, pe care – din nefericire – nu o poate rezolva nimeni. Şi totuşi, ce-i de făcut? Sincer să fiu, nu ştiu şi nici nu pot să mă pronunţ, vorbind în gol ca “marii noştrii comentatori şi prezicători politici Scânteişti”, ăia de se tot rotesc de vreo douăzeci de ani pe micile ecrane, după ce au expirat în presa scrisă. Dar, încercând un exerciţiu de logică şi raţiune înmuiată în bun simţ, aş opta spre un candidat independent, dat de diaspora.

 

Citeşte şi: Nerozia USL

 

De fraţii noştri aflaţi la agoniseală peste hotare, care sunt alături de noi şi suferă văzând războiul roman contra roman, de acasă, în timp ce Ţara se duce de râpă. Da, oameni buni! Cred că asta ar fi soluţia. Banii de PIB ne-au venit de afară, de la cei care şi-au luat soarta în piept! Voturile şi credibilitatea tot de acolo au venit! De ce nu şi viitorul preşedinte, ca să nu avem la Cotroceni vreun fost membru în CC al UTC, sau cine ştie ce pocherist cu îmbibaţie etilică peste norma admisă la lipoveni sau, mai rău, un copilot la raliul “Copy – paste Moscova – Bucureşti, via Tel Aviv”. Uite, o temă de gândire pentru la toamnă…

 

 

 Ioan T. Lazăr