Traian. Gorduz. Bucureşti… și proştii. 

 Acum câteva zile a fost inaugurată în București o statuie a împăratului Traian. Autorul este sculptorul Vasile Gorduz (1931-2008). Din păcate, lucrarea a stârnit un val fără precedent de comentarii negative, care au mers de la nefavorabil până la grotesc și absurd. Spun “din păcate” pentru că aceste comentarii vituperante nu conțin nici un argument concret care să le susțină.

Citeşte şi: Cum mi-am plătit datoria externă

Statuia de la București este de fapt ultima ultima copie dintr-un proiect care cuprinde trei piese. Celelalte două se află la Sevilla, locul de naștere al lui Traian și la Roma.

            Care este semnificația statuii?

 O statuie publică, fie ea modernă sau nu, trebuie să îndeplinească mai multe condiții, una importantă fiind aceea de a fi ușor de descifrat de către trecător. De aceea, majoritatea figurilor istorice sunt surprinse în posturi eroice, călare pe cai falnici, cu buzdugane, săbii sau cruci ridicate sus, cu însemnele regești prezente, cu privirile ațintite spre zări, cu staturi drepte și semețe, și așa mai departe. În a doua decadă a secolului XXI mai este valid acest clișeu artistic? Cred că mai degrabă nu, sau, cel puțin, nu în exclusivitate.

Aici, pe treptele Muzeului Național de Istorie, împăratul Traian este reprezentat nud, iar lupa capitolina leviteză deasupra brațelor sale. Lupoaica are la rândul său o coadă legată de cap, formând steagul dacic. 

Dacă privim pe rând aceste componente, semnificația lor este clară. Lupoiaca a cărei origine este statuia antică în care apar și fondatorii Romei, Romulus și Remus, reprezintă chiar simbolul originii Imperiului, iar în cazul nostru, latinitatea. În combinație cu levitația de care aminteam, este vorba de o ofrandă, cea a civilizației romane clasice dată acestor pământuri. Acesta este cadoul Romei, acesta este ieșirea din barbarie. Îmbinarea cu steagul dacic, lupoaica și dracones având același cap semnifică în mod evident etnogeneza poporului român.

Nuditatea împăratului nu are nimic scandalos. Dimpotrivă, este trupul unui bărbat bine proporționat care transmite siguranță, putere. Iar dezbărarea de haine este, de fapt, dezbărarea de ipocrizie, este dovada sincerității ofrandei, umilința cu care civilizația cea mai înaintată ajunge (și) la noi.

Manualele de istorie din România suferă profund în ceea ce privește interpretarea trecutului, concluziile sunt de cele mai multe ori materialist-dialectice, cum se spunea pe vremuri. Din acest motiv se omite, într-un mod rușinos, să se recunoască onest că adevărata moștenire a Imperiului Roman este creștinismul. Dacă religia creștină n-ar fi fost adoptată ca religie de stat la Roma și la Bizanț, Europa de mai apoi ar fi arătat altfel, splendoarea civilizației antice nu ar mai fi fost râvnită și sălbăticia migratorilor ar fi făcut-o pierdută pentru totdeauna. Ori, dacă cineva privește în ansamblu această statuie va remarca o simetrie verticală și orizontală care trimite în mod evident la simbolul crucii. Această cruce completează simbolistica monumentului. Pe scurt, latinitatea care integrează tradiția războinică a dacilor, completată și împlinită de creștinism ne poate face să medităm asupra adevăratei epopei naționale, esențială pentru exitența poporului român.

Și în ultimul rând, amplasarea pe treptele Muzeului de Istorie este încă o idee foarte bună. Piesa de rezistență a muzeului este tocmai expoziția de replici ale basoreliefurilor Columnei lui Traian, o veritabilă bandă desenată “avant la lettre” pe care mulți dintre noi au văzut-o fără să facă un drum până la Roma pentru asta. Astfel încât, e necesar să te întrebi: Dacă nu e bine amplasată pe treptele muzeului, atunci unde ar fi fost ideal să fie pusă? Dimensiunie lui Traian sunt comparabile cu statura unui om (statuia e doar cu puțin mai mare). Împăratul este adus în mijlocul nostru. Putem să-l pipăim, să ne minunăm. Absența unui soclu impozant ne permite să remarcăm că pe spatele lupoaicei există de-a lungul spinării, sculptat un motiv, o textură care te duce cu gândul la motivele artei populare românești. Este un Traian al nostru. Este limba noastră pe care trebuie s-o iubim, numai și pentru faptul că undeva, nu departe, în Basarabia, există oameni dispuși să-și piardă libertatea sau chiar viața pentru ea.

În final, câteva cuvinte despre proști. Acești proști s-au arătat într-un număr supărător de mare în comentariile privind statuia și își merită numele de proști. Nu arunc cu vorbe, voi da și explicații. 

Ricanarea grobiană pe tema nudității împăratului, cu trimitere la dimensiunile organelor genitale ale lui Traian este aiuritoare. S-a înfiripat foarte repede o părere ajunsă la rang de lege nescrisă că împărații, “se știe”, sunt reprezentați numai cu togă. Aiurea! Există numeroase statui ale împăraților, încă din antichitate, în care aceștia sunt sculptați nud. Inclusiv Traian. Statui eroice precum a lui Octavian August, chiar a lui Traian, sau mai puțin măgulitoare, cum e Vespasian al cărui cap este disproporționat de mare sau a lui Trebonianus Gallus al cărui abdomen sugerează obezitate. Mulți români au comentat ipocrit această nuditate de parcă ar fi fost prima operă de artă din lume care reprezintă un nud. De unde această pudibonderie (“Ce le explicăm copiilor?”) la un popor care consumă isteric niște emisiuni TV de succes de o deșănțare și de un prost gust inacceptabil cum ar fi “Un show păcătos” sau “În puii mei”? (Cum vine asta cu “În puii mei” – la ce face aluzie titlul emisiunii?). Comentariile despre “puță” au depășit orice imaginație. În realitate, ar trebui să fim foarte îngrijorați. României de azi îi lipsește orice educație sexuală, mentalitatea reprimării oricărei atitudini normale față de sexualitate îi face pe proști să șarjeze, să fie mitocani, și troglodiți în comentarii, dar să se poată întreba retoric: “Deci cum explici nudul lui Traian copiilor?”

O altă fixație a proștilor a fost lupoaica, denumită “cățea” sau “căța” (sic!) sau maidanez. În realitate, versiunea lui Gorduz nu e cu nimic mai urâtă decât lupoaica originală, care și ea are într-un fel, un aspect fioros. În acest caz, vorbim strict de reaua credință a comentatorilor proști care au ținut să completeze și să amplifice argumentul de mai sus, cel greșit, al nudității insultătoare. 

Și ultima categorie de proști este cea pseudointelectuală care se întrebă retoric de ce au cheltuit autoritățile “atâția” bani pe o statuie îngrozitoare. Din câte am aflat, statuia a costat 45 000 de euro, o sumă infimă pentru o statuie de bronz (probabil a acoperit costurile strict materiale), comparabilă cu BMW-ul pentru care mulți români și-ar amaneta și sufletul la un credit la bancă numai să și poată cumpăra un exemplar pe care apoi să-l alimenteze o dată pe săptămână cu benzină de 20 de lei. Cât să tragi o tură prin centru.

Mai multe nu știu să spună proștii. Pentru simplul motiv că educația gustului, sau educația estetică lipsește cu desăvârșire din învățământ, iar părinții ocupați cu serviciul sau antreprenoriatul (dacă nu cu micii, berea și fotbalul) n-o consideră necesară.

Recent, capitala a fost invadată de suporterii spanioli ai cluburilor de fotbal care -și disputau finala unei cupe europene chiar la București. Pentru niște oameni care încă mai confundă Budapesta cu București, singurul lucru familiar lor a fost tocmai “Emperador Trajanes” cu care s-au tot fotografiat amical. Nu hăhăia nimeni dintre ei…

Am privit uimit statuia și mi-a plăcut foarte mult. Am citit îngrozit valul de mitocănie care s-a abătut asupra ei și m-am revoltat. Și de fiecare dată când am revenit asupra ei, a capodoperei lui Vasile Gorduz, cel care se răsucește în mormânt acum, mi-a plăcut de fiecare dată tot mai mult. E frumoasă, poate cea mai frumoasă statuie de după 1989 încoace.

Citeşte şi: Cum se evită să ajungi membru în CC al UTC

Oameni buni, nu lăsați pe nimeni să gândească în locul vostru. Mergeți să vedeți statuia lui Traian cu ochii voștri și meditați asupra ei cu inima deschisă, uitați încrâncenarea și-atunci o să vă bucurați de ea cu adevărat…