Ieri a fost validat rezultatul alegerilor pentru funcţia de rector de către Senatul Universităţii din Bucureşti. La eveniment a asistat ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, care şi-a exprimat pe larg mulţumirea faţă de activitatea fostului rector, Ioan Pânzaru, şi care a ţinut să definească Universitatea din Bucureşti ca pe un spaţiu al elitei.
Daniel Funeriu: Gestul de a călca pe muşuroiul de furnici al mediocrităţii nu intra în calculele conducerii Ministerului Educaţiei
Peste problemele enonomice s-a trecut, cu regret, repede, urmând să fie amintite avantajele noii legi a educaţiei:
„Puţini au fost cei care ar fi pariat pe şansele ei de aplicare în sistemul universitar românesc şi pe stabilitatea sa, deoarece interesele mai mult sau mai puţin legitime erau, şi încă sunt, foarte multe. Deprinderile unui anumit mod de organizare a vieţii universitare păreau temeinic înrădăcinate, scandalurile care pătau obrazul universităţilor româneşti în ansamblul lor păreau imposibil de stăvilit, iar gestul de a călca pe muşuroiul de furnici al mediocrităţii nu intra în calculele conducerii Ministerului Educaţiei”
Pentru a nu exista suspiciuni cu privire la fraudarea alegerilor, la începutul şedinţei a fost prezentat de către Senat numărul de voturi pe care le-a avut singurul candidat, Mircea Dumitru, profesor la Facultatea de Filosofie.
Ministrul s-a pronunţat şi în acesta sens, punând accent pe caracterul „democratic” al alegerilor: „Faptul că domnul rector, Ioan Pânzaru, a înţeles printre primii să îşi pună mandatul pe masă şi să organizeze alegeri în spiritul democraţiei universitare instaurate prin legea educaţiei naţionale arată modul în care a slujit universitatea, cu loialitatea, cu eleganţa şi decenţa unui intelectual de marcă.”
În acelaşi timp, sudenţii senatori care au participat de voie, de nevoie, la organizarea alegerilor, dar şi la vot, s-au arătat destul de puţin informaţi în legătură cu activitatea de până acum a noului rector mai mult sau mai puţin desemnat.
Dincolo de insistenţa pe avantajele aduse de legea educaţiei naţionale şi câteva aspecte mărunte ce ţin de construirea discursului, prezenţa ministrului a fost una agreabilă. Pe de altă parte, cei doi rectori n-au avut prea multe intervenţii, iar Ioan Pânzaru a plecat odată cu Daniel Funeriu şi odată cu televiziunile.
Piaţa funcţiilor
După aceasta, în şedinţa Senatului s-au dezbătut două probleme esenţiale pentru viitorul în sistemul universitar românesc: tariful pe oră pentru activitatea depusă de profesori în cadrul admiterii în instituţiile de invăţământ superior şi numărul de prodecani care ar trebui să corespundă fiecărei facultăţi (de altfel, reglementat deja de Carta Universitară, printr-o raportare la numărul de studenţi).
Pentru prima problemă, cea mai elocventă concluzie a fost aceea că Senatul Universităţii n-are puterea să decidă asupra sistemului de plată al cadrelor didactice din istituţiile de învăţământ superior. Pentru cea de-a doua problemă, s-a formulat următoarea idee: fiecare facultate ar trebuie să deţină un număr cât mai mare de prodecani, chiar dacă aceasta ar presupune şi modificarea Cartei Universitare. Mai mult, s-a invocat de către anumite voci faptul că noului rector nu i-ar şade bine fără câteva ajutoare.
Studenţilor nu li s-a permis accesul
Şedinţa Senatului a fost deschisă pentru televiziunile care au dorit să surprindă declaraţiile ministrului, dar preşedintele Societăţii Studenţilor din Universitatea Bucureşti nu a fost lăsat să participe. Acesta a menţionat ca lăsase o cerere către rectoratul Universităţii în urmă cu săptămână pentru a participa la acest eveniment în calitate de observator. Cu toate acestea, nu a primit niciun răspuns. Preşedintele Senatului, Vlad Nistor, a răspuns abia în cadrul sedinţei, că cererea a fost formulată pentru ceva ce nu există, întrucât nu există calitatea de „observator”. De asemenea, preşedintelui SSUB i s-a pus întrebarea: „pe cine reprezintă?”, sugerându-i-se apoi să iasă.