Pencil Nex este format dintr-un grup de şapte tineri care au decis să demonstreze că poţi face ceea ce-ţi place, chiar dacă ceea ce-ţi place e arta şi chiar dacă majoritatea îţi va spune că din artă nu poţi trăi. Având ambiţia de a promova „arta, nu cearta”, Cristina Borbely, Diana Nine, Doru Jean Constantin Ciuntu, Martin Duma, Vlad Teodorescu Bîrlă, Ana Maria Toma şi Alex Vrânceanu au demarat un proiect care s-a extins rapid în mediul online, atrăgând simpatie şi simpatizanţi într-un număr considerabil. Într-un interviu pentru Zig Zag Online, aceştia ne povestesc, printre altele, ce le-a dat încredere că poţi face ceea ce îţi place şi ce înseamnă de fapt un portret.
Cum e când e să te apuci de un asemenea proiect? Îţi vine o idee şi zici „gata, de mâine, hai!” sau mai degrabă trebuie să planifici etapă cu etapă şi abia apoi să te apuci de lucru?
Cristina Borbely: Este de ajuns să fii cu oameni proactivi la o masă şi să îţi vină o idee în care crezi şi pe care s-o vrei s-o pui în aplicare. Pencil Nex a luat naştere într-o ceainărie cu un aer artistic unde toţi am zis „gata, de mâine, hai!”. Bineînţeles, entuziasmul nu este suficient şi este necesară planificarea etapă cu etapă a ceea ce vei face, cum o vei face şi cum o vei comunica oamenilor. Aş putea spune că ideea trebuie susţinută de o strategie, de un plan, pentru ca ea să dea roade.
Citește și: Sculptori straini si romani, intr-o expozitie internationala de exceptie, „acasa la Brancusi” (FOTOGALERIE)
Când vorbim despre punerea în aplicare a unui proiect, a unei idei, trebuie să recunoaştem că dăm şi de obstacole. Care a fost partea cea mai grea peste care a trebuit să treacă Pencil Nex până acum?
Cristina Borbely: Într-adevăr, nu este uşor să pui în aplicare un proiect şi întâmpini anumite greutăţi. N-aş putea să le spun obstacole, deoarece preferăm să le privim ca pe nişte provocări. Pencil Nex, fiind o echipă unită, nu am simţit cu adevărat obstacolele sau părţile în care ne-a fost poate puţin mai greu. Aceste greutăţi vin sub diferite forme, n-aş putea să dau un exemplu concret sau să îl cataloghez drept cel mai mare obstacol. Pencil Nex e despre artă şi frumos, iar ceea ce încercăm e să „îmbrăcăm” şi să privim fiecare obstacol cu o abordare pozitivă.
De ce portret, cartoonizare sau caricatură? Ce însemnă un portret şi cum e atunci când îl construieşti? Dacă ar fi să îl reducem la o singură linie care apasă cel mai mult în hârtie, este o stare de spirit care se lasă surprinsă, o atitudine sau chiar o trăsătură? Sau altceva?
Ana-Maria Toma: Realizarea unei caricaturi reprezintă o exagerare a trăsăturilor cu scopul de a aduce un gram de amuzament prin artă. Am ales să fac caricaturi pentru a satiriza atitudinea unei persoane prin niște linii grafice care sunt evidențiate de anumite trăsături specifice ale unei persoane.
Martin Duma: Prin cartoonizări de persoane îmi place să exprim opusul satirei, de aceea când desenez, am mereu în cap hobby-urile respectivei persoane. Starea de spirit pe care vreau s-o transmit este legată de partea mai puțin descoperită de publicul larg.
Diana Nine: Un portret captează aproape toate trăsăturile unui om. Fiecare linie și umbră compune persoana respectivă: unică, complexă, frumoasă. Mie fiecare trăsătură îmi spune o poveste despre omul respectiv, dacă zâmbește des sau stă încruntat, dacă este calm sau intens. Mereu m-a fascinat cum, de exemplu, o simplă curbură în colțul gurii, de abia sesizabilă, poate modifica întreaga expresie. Cuvântul acesta –expresie este un cuvât cheie. În portrete nu reprezinți numai chipul unei persoane, ci si emoțiile acelei persoane.
Alex Vrânceanu: Portret, deoarece fiecare detaliu contează atunci când îl realizezi, iar eu sunt un om atent la detalii. Micile detalii sunt cele care ne individualizează de restul persoanelor. Un portret este o operă artistică realizată prin reprezentarea unei persoane conform trăsăturilor sale. Realizarea unui portret mă relaxează, dar în același timp îmi focusează toată energia și concentrarea în vârful creionului.
Doru Jean Constantin Ciuntu: Cartoonizarea este un concept nou în România și din câte știu eu nu s-a mai făcut așa ceva până acum la noi în țară. Cartoonizarea se folosește în principiu în animații precum: „Family Guy” sau „South Park”, când vor să introducă o personalitate în show pe lângă celalate personaje. În mare parte, când creez o cartoonizare, e vorba de atitudine și anume atitudinea personajului. Încerc să surprind în imaginea respectivă o anumită stare de spirit a personajului, dar dacă nu îl cunosc sau nu îi cunosc personalitatea, atunci este strict legat de trăsăturile lui fizice.
Cum se simte diferenţa dintre un portret, o cartoonizare sau o caricatură a unui om pe care îl cunoşti, îl întâlneşti şi cel al unuia pe care nu l-ai văzut în realitate?
Ana-Maria Toma: Din punctul meu de vedere, nu există nicio diferență în realizarea unei caricaturi pentru o persoană cunoscută sau pentru una necunoscută. Trăsăturile unice pe care le are o persoană ne pot spune mult mai multe despre personalitatea și atitudinea unui om decât chiar faptele în sine.
Martin Duma: Nu percep nicio diferență dintre a desena un prieten sau o persoană străină. Procesul îl găsesc la fel de greu sau ușor și nu simt niciun avantaj în faptul că persoana pe care o desenez îmi este apropiată.
Diana Nine: Diferența între portretul unui om pe care îl cunosc și al unui străin este în general faptul că omul pe care îl cunosc apare ”mai repede” pe hârtie. Formele pe care le conturez îmi sunt familiare și pot anticipa următoarele linii care trebuie trasate, dar desigur, tot am nevoie de un model pentru o reprezentare mai fidelă, dar cum termin cu ochii, de exemplu, îmi dau seama că pe foaie e deja persoana respectivă. Cu străini, uneori, sunt nevoită să compar mai des trăsăturile desente cu cele din model, nefiind sigură că în portret am persoana “adevărată”.
Alex Vrânceanu: Un om pe care îl cunosc și pe care l-am întâlnit de multe ori este mai ușor de transpus pe foaie, deoarece îi cunosc trăsăturile. Dacă este vorba despre o persoană necunoscută, din cauza faptului că poza este editată sau lumina nu este foarte bună, nu îmi pot da seama exact de anumite trăsături, trăsături esențiale portretului, ceea ce poate duce la îngreunarea procesului de realizare a unui portret.
Doru Jean Constantin Ciuntu: E mult mai ușor dacă cunosc persoana respectivă sau dacă știu anumite detalii depre ea, pentru că așa pot realiza anumite situații fictive în imaginea respectivă și are un impact mai mare pentru cel care primește desenul, pentru că se regăsește în imagine și după trăsături, dar și după atitudine.
În domeniul literelor, oricine scrie se gândeşte şi la receptare şi construieşte pe lângă personaje ficţionale, un profil al cititorului. Cum se întâmplă în arte plastice? Care este raportul dintre artist şi public şi pe de altă parte, cum trebuie citit un portret, o caricatură, o cartoonizare?
Ana-Maria Toma: În domeniul artelor grafice, impactul vizual oferit publicului este mult mai mare decât cel oferit de domeniul literelor, deoarece arta vizuală reușește să transmită nonverbal mult mai multe prin interpretarea personală a publicului. O caricatură trebuie interpretată cu un zâmbet pe față, minim un zâmbet, deoarece este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Așadar, zâmbiți, artiștii noștrii doresc să vă vadă zâmbind!
Martin Duma: Cu elementele vizuale ajungi mereu mai repede în atenția publicului, iar cu un text alăturat îl și cucerești, deci cele două sunt perfecte împreună. Diferența de public nu e mare pentru că, de exemplu, un adorator de proză sau poezie va ști la fel de bine să privească un portret sau o caricatură. Aceste portete sunt citite instinctiv, nu există niciun antrenament recomandat pentru privit portrete. Singurul lucru pe care poate îl avem în comun, noi toți iubitorii de portete, este că pornim de la ochi, iar restul vine de la sine.
Diana Nine: Acesta este un subiect complex de abordat în numai câteva cuvinte. După părerea mea, arta trebuie în primul rând să stârnească o emoție. În artele plastice, imaginea trebuie să provoace acea emoție, dar o imagine poate fi percepută diferit de oameni diferiți. Cred însă că un artist încearcă să-și transpună emoțiile și gândurile proprii într-o imagine fără a se gândi neapărat la receptori. Cred că în primul rând el este receptorul, el modelează și sculptează formele pentru a reda acele emoții. El trebuie convins mai întâi de propria sa lucrare ca să fie apoi urmat de ceilalți oameni.
Portretele sunt o categorie interesantă în acest domeniu. Acestea reușesc să oglindească expresiile omului. Dacă vezi portretul unui om vesel, recunoști automat sentimentul, iar pe moment, ești și tu vesel. Poate îți pui întrebarea de ce zâmbește sau cine este, care este povestea lui? Portretele cele mai reușite mi se par cele care reușesc să capteze cel mai bine aceste sentimente de pe chipurile persoanelor.
Alex Vrânceanu: Eu construiesc portretul în așa fel încât să fie identic cu fotografia primită și să fie pe placul “destinatarului”. Ceea ce trebuie să înțeleagă publicul, este faptul că nu sunt artist profestionist, nu am făcut cursuri de desen, tot ce am învățat, am învățat singur și nu pot să iasă toate portretele perfect, dar fac tot posibilul să mă perfecționez și să am rezultate cât mai bune!
Doru Jean Constantin Ciuntu: Încerc să adaug fiecărei cartoonizări și un substrat, în general e o ironie amuzantă. Încă nu pot spune că am contruit o cartoonizare cu mesaj adânc, dar am multe idei pentru viitorul apropiat. Fiecare cartoonizare la care am lucrat, am lucrat cu drag, deoarece fie au fost oameni pe care îi cunosc, fie au fost oameni pe care îi admir, fie au avut acel ceva ce m-a făcut să îmi doresc să-i desenez/cartoonizez.
Citește și: Publicul (n-)are (niciodata) întotdeauna dreptate
Ce mesaj le-aţi transmite celor care, la fel ca şi voi, au o idee, vor să o pună în practică, dar nu ajung niciodată să facă primul pas fiindcă n-au, poate, prea mult curaj sau se lasă antrenaţi într-un mod de viaţă care nu e al lor, lăsând mereu şi mereu totul pe mai târziu?
Cristina Borbely: Oamenii trebuie să creadă mai mult în ei înşişi, în ideile şi în pasiunile lor. Foarte mulţi se lasă descurajaţi de riscuri, bani, context. Părerea mea este că reţeta către reuşită este pasiunea, munca şi un pic de răbdare. Orice lucru măreţ are nevoie de timp să crească şi este nevoie de un efort susţinut. Mesajul meu şi al Pencil Nex de altfel, este ca tinerii să aibă curajul să se mobilizeze, să creadă în visele lor şi să le pună în aplicare pentru că timpul nu aşteaptă.
Sursa portrete/cartoonizări/caricaturi: Facebook.com/PencilNex