Când vrei să afli care sunt cerinţele şi exigenţele clienţilor tăi, nimic nu se compară cu un studiu calitativ. Chiar dacă sunt multe metode prin care acesta se poate face, cercetările de acest fel sunt adesea costisitoare şi nu se poate garanta clar o eficienţă a lor. O soluţie inovatoare pentru acest tip de obstacole este în cercetarea de piaţă tehnica interviului online de adâncime. 

 

Citeşte şi: Cât de mult ne izolează de fapt Social Media?

 

Interviul online unu la unu vine cu o serie de avantaje faţă de organizarea unui focus grup sau a altor metode de sondare: se poate vorbi o despre o economisire de timp şi resurse, nu există un risc de contagiune în ce priveşte opinia participanţilor (aceştia fiind doar doi, operatorul şi respondentul), iar respondentul beneficiază de cele mai optime condiţii pentru a răspunde relaxat.

 

Este adevărat că în anumite situaţii ne dorim sa extragem informaţiile care sunt generate tocmai de o anumită dinamică a dezbaterii care are loc în focus grup, dar pentru toate celelalte situaţii, când avem nevoie de opinii individuale, interviul online unu la unu deschide o alternativă deloc neglijabilă în acest domeniu. 

 

Tehnicii si reguli în formularea interviului online

 

Prima tehnică se referă la înlănţuirea şirului de intrebări pe fundamentul răspunsurilor date de cel care participă la studiu. De exemplu, o astfel de organizare a interviului ar putea să arate aşa:

 

Î: Aţi cumpăra acest produs?

 

R: Da/Nu.

 

Î: De ce?

 

R: Pentru că îmi place/nu îmi place cum arată ambalajul.

Î: De ce?

 

Această în tehnică va conduce la un studiu lipsit de o structură clară, de vreme ce răspunsurile celui intervievat sunt greu de anticipat. Totuşi, acest sistem de întrebări şi răspunsuri în scară poate fi utilizat cu succes la începutul conversaţiei, reuşind să stabilească o atmosferă detaşată.

 

O altă tehnică se referă la colectarea datelor sensibile referitoare la acele elemente care pot irita sau nemulţumi consumatorul. Practic, se face apel la concepţiile şi valorile personale pe care respondentul şi le însuşeşte şi care nu pot descoperite într-o cercetare sociologică decât printr-o abordare indirectă. De aceea, acest punct al interviului este unul dintre cele mai dificile şi necesită o pregătire atentă a întrebărilor.

 

De exemplu, operatorul îl poate întreba pe participant despre cum ar arăta un model de viaţă ideală în viziunea sa sau cum s-ar contura o lume perfectă. Bazându-se pe răspunsurile date, operatorul va putea continua seria de întrebări, încercând să determine caracteristicele care ar fi excluse din imaginea proictată de respondent.

 

 

Pentru a simplifica exemplul, putem deduce că respondentul ar răspunde, la un moment dat, că nu s-ar simţi bine dacă s-ar regăsi într-o situaţie ce l-ar plasa dincolo de convenţiile sociale, fiind nepotrivit îmbrăcat sau fiind într-un orice alt fel nepregătit pentru o anumită circumstanţă. De aici, un producător de aftershave ar putea extrage o informaţie care să îl ajute să-şi direcţioneze politica de marketing mai degrabă pe o accentuare a atributelor care se leagă de atracţia faţă de sexul opus decât pe accentuarea caracteristicilor  ambalajului.

 

O altă tehnică interesantă constă în încercarea de a a afla ce simbolizează anumite lucruri pentru participant, întrebându-l despre lucrurile care se află în opoziţie cu acela. Astfel, dacă, de exemplu, dorim sondarea utilizatorilor de servicii e-mail, putem folosi o întrebare de tipul: ce aţi face dacă nu ar exista e-mailul? Respondentul ar putea spune că probabil, ar scrie des scrisori, ca să pastreze legătura cu familia şi că şi-ar vizita mai des parinţii.  

 

Citeşte şi: FBI va face o aplicaţie pentru a monitoriza reţelele sociale

 

De la aceast tip de informaţie, compania ar putea să îşi regândească conţinutul publicitar astfel încât acesta, în loc să evidenţieze uşurinţa cu care serviciul de e-mail permite schimbul date, să evidenţieze cât de uşor poţi transmite fotografii şi videoclipuri familiei tale.