Arta culinară chinezească este recunoscută pe întreg mapamondul, ea parcurgând mii de ani de rafinament şi perfecţionare. În urma acestui lung drum a rezultat o bucatărie aparte, cu arome şi esenţe puternice, care stârnesc simţurile.
Mâncarea chinezească se deosebeşte de altele prin caracterul ei distinct; prin multitudinea de combinaţii colorate şi perfect sincronizate pentru a-i da un gust aparte.
Ce trebuie să ştim dacă vrem să gătim specialităţi chinezeşti?
Secretul preparării acestui gen de mâncare constă în selectarea „jucăuşă” a ingredientelor. Acestea trebuie să fie proaspete, fragede şi multicolore; pentru că am ajuns la capitolul culori, este de precizat faptul că totul trebuie să fie asortat şi nu în contrast.
De la început alegem forma pe care vrem să o aibă mâncarea noastră. Ingredientele pot fi tăiate în mai multe feluri: fâşii, felii, bucăţi, fideluţe, cubuleţe.
Mâncarea chinezească este foarte bine proporţionată, dar nu şi egală în plasarea ingredientelor. Felul principal trebuie să fie mai mare(să ocupe mai mult spaţiu în woc/tigaie/farfurie), iar cele secundare să fie mereu în contrast cu primul, astfel încât să îi scoată în evidenţă savoarea. Spre exemplu, asparagusul sau rămurelele de bambus sunt deseori preparate împeună cu pui,raţă sau peşte, deoarece aceste legume mai seci sporesc caracterul uşor şi delicat al cărnii.
În cazul în care există două sau mai multe ingrediente principale, se folosesc cantităţi aproximativ egale din fiecare.
La cel mai elementar nivel, alimentele se împart în două categorii: yin şi yang. Yang sunt alimentele zise “fierbinţi”, asociate cu masculinitatea, în timp ce yin sunt alimente “reci”, asociate cu feminitatea. Nici una dintre aceste categorii nu are nimic de-a face cu temperatura la care alimentele sunt gătite sau servite; astfel, carnea de vită, morcovii şi ardeii iuţi sunt fierbinţi, în timp ce peştele, salatele şi castraveţii sunt reci.
Datorită echilibrului de care se ţine cont în selectarea ingredientelor, mâncarea chinezească este atât sănătoasă, cât şi benefică în menţinerea unui sistem alimentar potrivit; este săţioasă, deci în mod normal nu se poate consuma în cantităţi foarte mari.
Pe lângă toate cele menţionate, mai există un element ce descrie mâncarea chinezească, şi anume: frumuseţea. Pentru că este colorată, frumos aşezată şi plină de ingrediente care mai de care mai gustoase şi remarcabile prin aspect şi combinaţie, putem spune cu uşurinţă că este mai mult decât o mâncare.Este o artă pe care vrei să o mănânci.
Orezul chinezesc cu legume este una din cele mai uşoare reţete chinezeşti. Pentru prepararea acesteia aveţi nevoie de jumătate de kg de orez cu bob lung, 2 ardei roşii sau 2 gogoşari, 1 ardei gras galben, 1 morcov, 250 g de mazăre, 300 g de ciuperci, 1 ou, 3 linguri de ulei de măsline, sare, piper şi sos de soia.
Orezul se fierbe în apa cu sare şi se lasă la scurs. Într-un alt vas se pune uleiul de măsline în care se prăjesc legumele(inclusiv mazărea şi ciupercile) tăiate fâşii. Peste acestea se adaugă orezul bine scurs şi se călesc împreună aproximativ 3 minute. Se adaugă oul şi se amestecă bine. Se adaugă piperul şi sosul de soia dupa gust.
Puiul szechuan este una dintre cele mai solicitate reţete culinare în restaurantele cu specific chinezesc. Pentru reţeta de pui szechuan aveţi nevoie de 6 linguri de ulei de alune(sau de măsline), 3 ardei roşii iuţi tăiaţi mărunt ca pentru ciorbă, 100 g de usturoi tocat, 250 g de morcovi tăiaţi sau daţi pe răzătoare, 6 copane de pui făra piele, 2 legături de ceapă verde, o jumătate de pahar cu apă, 4 linguri de amidon de porumb, 3 linguri de sos de soia, 4 linguri de oţet şi 2 sau 3 linguri de zahăr(după gust).
Se încinge uleiul, se adaugă ardeii iuţi, morcovii şi puiul. Când puiul este aproape gata, se adaugă ceapa(tăiată rondele) şi usturoiul. Se lasă pe foc câteva minute până când puiul e complet făcut. Se amestecă apa, sosul de soia, oţetul, amidonul şi zahărul şi se toarnă în tigaie. Se amestecă continuu până se îngroaşă sosul.
Pont: este mult mai bine ca specialităţile de acest gen şi nu numai, să fie mâncate cu „beţele”chinezeşti. Pe lângă experienţa inedită care exprimă tradiţie, mai există şi sentimentul de saturaţie datorită perioadei mai lungi de timp ce ne ia să terminăm un fel de mâncare.