Înainte să fie propus la premiile Uniunii Scriitorilor din România, Gabriel Cristian Groman a fost nevoit să plece din ţară. Disponibilizările, restructurările, închiderea combinatelor şi a fabricilor a făcut ca şansele de a-şi găsi un post de inginer în domeniul electromecanic să fie aproape nule. După absolvirea facultăţii, a trebuit să lucreze în alte domenii, de la ospătar până la muncitor necalificat. A fost instalator, electrician, mecanic, sudor, dar înainte de asta, a susţinut timp de opt ani concerte la pian. Acum este stabilit la Londra şi se ocupă de ornamente şi aranjamente florale. Într-un interviu pentru Zig Zag Online, scriitorul ne-a destăinuit câteva dintre percepţiile sale cu privire la tensiunile din România, pe care le-am găsit reflectate şi în poeziile sale.

 

Citeşte şi: Ioan-Florin Florescu: România e ca Babilonul lui Daniel: „numărat, cîntărit, împărţit”


Deşi sunteţi în Anglia, în acest moment, spuneţi „Singura mea avere, România”. Care sunt cele mai importante lucruri pentru care România ar trebui să lupte acum?

Am să încep prin a vă spune că poezia „Singura mea avere” este a unui prieten bun de-al meu, care are pseudonimul literar George de Podoleni..Această poezie m-a impresionat profund, deoarece pot spune că mă reprezintă… 
 
Deși sunt plecat de ani buni din țară, sufletul îmi este acasă, acolo m-am născut și am crescut și consider că singura mea avere este România, cu părinții, cu locurile unde m-am născut și am crescut, cu amintiri și doruri…
Referitor la prima dumneavostră întrebare, cred că România ar trebui să lupte pentru unitate, pentru dreptate, credința și adevăr…
 


Pentru unitate, deoarece prea multă vrajbă și dezbinare este acum începând de la clasa politică și terminând cu vecinii de scară de bloc sau de casă…
Pentru dreptate, pentru că prea mulți oameni cinstiți sunt năpăstuiți în vreme ce aceia care au folosit mijloace mai puțin ortodoxe trăiesc bine-mersi în lux și plini de averi incomensurabile…
Pentru credință, întrucât poporul român a fost dintotdeauna un popor creștin, să ne aducem aminte de marii noștri voievozi și domnitori, care erau plini de credință în 
Dumnezeu și, la vreme de restriște, cereau sfatul Sfinților Părinți și sihaștri…Să luăm doar exemplul lui Ștefan cel mare (și sfânt), care după fiecare bătălie și victorie înălța câte o biserică sau mânăstire drept mulțumire adresată divinității…
Pentru adevăr, pentru că prea multe minciuni ne-au fost și ne sunt băgate pe gât mai ales dinspre partea politică…am observat cu toții că atunci când se apropie campaniile electorale, politicienii toți promit lapte și miere, promit marea cu sarea, iar când ajung sus, uită cu desăvârșire ce au promis și jurat… 
 
V-aţi închipuit vreodată o poezie despre cum ar fi România în viitor? Cum credeţi că va arăta ţara noastră peste 10 ani?

Da, m-am gândit de multe ori la cum va arăta România în viitor, cel puțin la cum aș vrea eu să arate…Îmi povestea bunica mea că înainte de războaiele mondiale, chiar și în perioada interbelică dacă nu mă înșel, România era o țară bogată…veneau la noi în țară străini să muncească, veneau italienii și alte nații (greu de crezut pentru cine nu știe, nu? Dar foarte adevărat!)…acum ne ducem noi la ei…milioane de români, răspândiți pe tot mapamondul, în căutarea unei pâini mai „albe”, dar care are un gust mai amar departe de țara…
Îmi doresc să fie iar ca înainte, România să fie o țara cu o economie puternică, respectată, independentă și suverană…

Aţi călătorit în mai multe ţări din Europa, unde poate aţi văzut lucruri care funcţionau mai bine decât în România. Care sunt acele lucruri pe care le-aţi vedea aplicate de statul român după un model occidental?

Am călătorit mult, am lucrat mulți ani și în Italia și în Anglia și am vizitat și alte țări…Ce mi-a plăcut cel mai mult este responsabilitatea și competența…Oamenii puși să facă ceva au simțul răspunderii…bineînțeles că există și excepții, că nu există pădure fără uscături, însă la noi, cred că ar trebui eliminată și înlocuită mentalitatea  de: „lasă, bă, că merge așa” …Cred că ar trebui înlocuită cu  mentalitatea: „Omul potrivit la locul (jobul) potrivit”.

În ceea ce privește statul român, cred că ar putea să valorifice și să îmbunătățească în mod semnificativ exploatarea acelei bogății naturale și inestimabile care se numește turismul românesc…România este o țară de o frumusețe rar întâlnită (spun asta nu pentru că sunt român, o spun și alții, de alte naționalități), dar care nu își valorifică nici pe sfert această comoară…Știu țări care nici nu se pot compara cu România în ceea ce privește frumusețea peisajelor, care însă știu să facă turism…
 
Una dintre poeziile dumneavoastră se numeşte „Protest”. Cum vedeţi protestele care au avut loc în ultimele săptămâni în ţară?

 


Am scris poezia „Protest” cu aproape 2 ani în urmă…iar clipul, cu un an în urmă…Protestele din ultima vreme din România le văd justificate de lipsurile și nevoile pe care le îndură poporul zi de zi…Oamenii au ajuns la disperare, a supraviețui a ajuns o luptă, cu greu se găsesc resurse de a plăti birurile apăsătoare, de a pune pe masă o pâine la copii, de a-i trimite la școală și a-i face să nu simtă sărăcia, care este din zi în zi tot mai accentuată…Toți se întreabă cu durere: „până când?”

Consideraţi că demisia anunţată acum două zile de Emil Boc va detensiona nemulţumirea socială? Ce credeţi că va aduce noua guvernare?

Nu sunt politician și nu mă pricep la politică, însă nu cred că demisia lui Emil Boc va detensiona în vreun fel nemulțumirea socială…că a plecat sau nu Boc, asta nu încălzește cu nimic mai bine sobele bătrânilor de la țară care nu mai au bani de lemne și cărbuni…că vine altcineva la guvernare, asta nu umple frigiderul gol al românilor sărăciți și năpăstuiți…



„Un strigăt de revoltă se-aude-n depărtare…
 Ce crește și se-apropie, trecând din gând în gând…
 Și zboară peste munți și trece chiar de mare…
 E-atâta de puternic, cum n-a mai fost nicicând…”
 


„Un strigăt” este poezia care anticipează starea care pe care o exprimă acum românii, în marile pieţele. Când aţi scris această poezie şi ce aţi simţit la acel moment?

Poezia „Un strigăt” am scris-o în august 2011, cu mult înainte de a se declanșa protestele din țară…Nu era greu de anticipat unde se va ajunge…Când am scris această poezie m-am gândit la oamenii care nu mai au locuri de muncă, care nu mai au ce pune pe masă, nu mai au cu ce plăti facturile…la cei care mai au servicii dar li s-au tăiat din bani…cu ce să își mai crească pruncii? 
Este foarte greu… Iar cel mai rău este modul în care sunt tratați oamenii, cu indiferență…

 

Citeşte şi: Cum mi-am plătit datoria externă


Dincolo de aspectele sociale, volumul „Gânduri” a fost nominalizat premiile Uniunii Scriitorilor din România? În ce priveşte domeniul literaturii, ce planuri aveţi în viitor?


Da, volumul meu de debut: „Gânduri” a fost nominalizat la premiile Uniunii Scriitorilor din România…sunt foarte bucuros pentru această, sunt onorat de această nominalizare și mulțumesc din inimă Editurii Singur și  domnului Ștefan Doru Dăncuş, un Om minunat, un poet și un scriitor de excepție pe care îl respect, stimez și apreciez foarte mult…
Această nominalizare îmi dă încredere și curaj, mă onorează dar mă și obligă…Cu ceva vreme în urmă am cerut sfatul unui poet consacrat, dacă să public sau nu o carte de poezii, „gânduri” așa cum le spun eu…răspunsul și sfatul domniei sale a fost să îmi găsesc o altă preocupare, că nu am nici o legătură cu poezia și că ceea ce scriu sunt inepții…I-am răspuns foarte amabil că asta este părerea dumnealui și că i-o respect… Pentru viitor, am în plan să las pe planul secund poezia și să mă ocup mai mult de proză, să scriu și să public un roman…