Am visat ieri că stăteam în mare şi, dintr-o dată, peste orizont s-a ridicat un val uriaş care venea înspre oraş. M-am trezit înainte să mă înghită. Era de fapt un tsumani şi mă temeam în vis şi de ce visasem. Poate că atunci când închizi ochii, vezi mai mult, dar n-aş vrea să aud ultimul discurs.
Citeşte şi Raed Arafat şi-a dat demisia
În căutarea unui simbol şi a unei noi direcţii, dar mai ales a unei speranţe politice şi apolitice în acelaşi timp, ne-am oprit asupra lui Raed Arafat. Toată suflarea asta socială pulsează fremătând de dorinţa unui reprezentant în care cu adevărat să se regăsească, fie el un senator, un primar sau preşedinte, căci nu vorbim de un singur om sau o singură forţă politică malefică, ci de politicul luat ca ansamblu, aşa cum este el perceput de societate.
Îmi permit să zic „societate”, luând în considerare ce văd la televizor şi pe reţelele sociale în acest moment: mii de oameni strigând din toate oraşele, din toate colţurile şi cotloanele mocirlei în care a fost aruncată demnitatea umană odată cu primele izbucniri ale viitoarei campanii electorale. Toate porcăriile electorale n-au fost vreodată duhnind mai mult ca acum şi n-au aruncat omul mai departe de propria sa conştiinţă. Scriu într-un glas cu toţi cei care sunt acum afară şi simt zvârcolindu-se în mine o revoltă ce stătea latentă, mocnind de mai multe luni. Ca un copil care se renaşte pentru că trebuie să revadă lumea cu alţi ochi şi să o transforme odată cu sine.
Când am văzut prima dată că Raed Arafat şi-a dat demisia, am zâmbit. Am zâmbit pentru că era un gest de sacrificiu ca multe altele pe care le-a mai făcut, iar eu studiez filologia şi un cuvânt cum e „sacrificiu” mă trimite foarte uşor la istorie şi la poveşti prin etimologia sa. Apoi, mi-a plăcut să văd cum o agenţie de presă sobră şi rigidă în limbaj, netransmiţând vreodată vreo emoţie, stând sub stindardul obiectivităţii, se însufleţeşte transmiţând ştirea asta, sugerând solidaritate. Nu vă gândiţi că Mediafax a reuşit să schimbe tonul militar, dar pune o fotografie interesantă articolului care anunţă demisia. Un detaliu destul de semnificativ este cuvântul RESPECT scris pe un panou, în spatele lui Raed Arafat. Uitaţi-vă!
Acelaşi sentiment şi pe reţelele sociale (concepute ca un sistem de baze de date şi control asupra spaţiului social şi, în mod paradoxal, cele mai puternice catalizatoare ale revoltei sociale intrinsece în mişcări stradale). Ieri o fotografie cu Raed Arafat şi cu mesajul „RESPECT şi SOLIDARITATE. SMURD pentru NOI. NOI pentru SMURD” a ajuns în doar câteva ore la peste 38.000 de distribuiri (shares).
Citeşte şi Asigurări de sănătate obligatorii şi joburi de reformă
Tot ieri o televiziune oarecare a încercat să promoveze campania „Îl puteţi susţine pe Raed Arafat printr-un gest simplu! Stingeţi luminile în case astăzi, la ora 21.00.” Pentru un minut măcar, pentru SMURD. Pentru mai mulţi s-au aprins însă astăzi spiritele şi n-am idee spre ce se îndreaptă acest tsunami.