Când „tunurile frăţeşti” ale ruşilor vesteau, în Decembrie 1989, REVOLUŢIA ROMÂNĂ, „revoluţie” organizată de ei după modelul nemţilor, care nemţi le-au făcut ruşilor o „revoluţie”, ceva mai înainte, în 1917, poporul juisa prin taverne fericit că a scăpat de comunism, îndoctrinare şi mâncătorie de rahat. Dar, curând şi-a dat seama că s-a înşelat amarnic, fiindcă „evenimentele”, cum este corect să numim zumzăiala de atunci, nu a însemnat decât răscoala eşalonului doi din Securitate şi Partid, împotriva eşalonului I, care nu se mai primenea, pentru a veni la putere tot Securitatea şi Partidul, dar cei din coadă. Adică, biblic vorbind, şi ironic, de ce nu, „cei din urmă vor fi cei dintâi”. Cum s-a şi întâmplat sub oblăduirea şi cu sprijinul Occidentului. Până aici ne-am înţeles. Ce a urmat?
Citeşte şi: Nerozia USL
Noii bolşevici, mai liberali şi libertini, s-au declarat de toate culorile politice, organizându-se timp de două decenii în Opoziţie şi Putere, ei fiind aceeaşi, dar mereu în mişcare, numită elegant „migraţiune”, şi explicată simplu prin „aici mă regăsesc”. Dar, pentru a fi mereu la conducere, comuniştii trebuiau să-şi creeze cadre, adică’ cei „cinci mii de specialişti”, pe care îi invoca în lipsă un fost premier.
De unde să-i scoată când odraslele politrucilor de ieri au gustat din libertate şi nu aveau chef de carte? Era o problemă, pe care au rezolvat-o grijulii părinţii, dând liber la diplome de doctorat. Însă, dintr-o mie de absolvenţi, 950 erau plozii lor şi teologi, care constituie oastea de rezervă a comuniştilor, după ce mulţi foşti activişti au devenit popi, când au văzut ce uşor se câştigă averi, dacă îţi faci o biserică a ta, că doar nu le-a adiat peste noapte credinţa pe la buci, şi doar 50 proveneau din alte medii.
De ce atât de puţin? Pentru că majoritatea tinerilor trebuiau să muncească pentru a se întreţine pe ei şi familiile lor şi nu aveau timp şi bani de irosit pe doctorate. La promovare în funcţii, cei 950 ocupă posturile cheie şi aşa se perpetuează sistemul mai departe. Subtil, pe bază de diplomă. Numai că, acest mecanism machiavelic a ajuns în impas, datorită unui premier, fireşte, tot al comuniştilor, care şi-a plagiat golăneşte, nicidecum subtil, doctoratul.
Fapta lui Ponta nu constituie un capăt de ţară, dar poate declanşa un mecanism infernal. Şi iată în ce fel: UE refuză să mai recunoască diplomele românilor, pe motiv că ar proveni din „fabrica SRL de diplome” şi nu din studiu serios, ceea ce cam este adevărat. Aşa vor avea de suferit câteva milioane de conaţionali, că doar suntem un popor de titraţi şi doctori în te miri ce, chiar dacă limbajul celor mai mulţi numără o sută de cuvinte. În momentul doi, când toate diplomele vor fi reanalizate şi – probabil – se va introduce un examen pentru validarea lor, posturile din diverse domenii se vor ocupa de către cei care, chiar au cunoştinţe în domeniu, ceea ce ar echivala cu meritocraţia. Spre această evoluţie ne îndreptăm şi asta datorită plagiatului unui premier care nu vrea să-şi dea demisia.
Altfel spus, guvernarea Ponta, pe lângă nenumăratele bile negre are şi una albă, deşi nu a fost dorită de iniţiatori: instaurarea conducerii pe bază de competenţă. Adio, Partid! Adio, nomenclatură cu băieţi de bani gata şi fete promovate pe cur! Partidul v-a făcut, Partidul v-a frecat ridichea!
Citeşte şi: Copy-paste vs Angela Merkel
În avantaj vor fi cei plecaţi afară, fiindcă nu s-au „virusat” cu leneveala şi incompetenţa de acasă şi au asudat din greu prin străinătăţuri, unde nu există „mama” şi „tata”. Dacă vor dori să revină, porţile le vor fi deschise. O merită şi ar fi în avantajul Ţării. Pentru că, la vremuri noi, oameni noi. Care „noi” nu înseamnă „ei”.
Ioan T. Lazăr