Trăind în România, nu de puține ori ai impresia că la noi s-a inventat șpaga, mita electorală, mica înțelegere și „treacă meargă-ul de la mine”. Având această impresie, bazată pe argumente solide și pe o adevărată istorie în acest sens, unde altundeva în lume putea să apară cea mai tare formă de mită electorală? La noi! Normal.
Citește și: Cum a inceput campania pentru referendum
Începând cu primele alegeri libere din România, românul de rând era ademenit cu câte-o traistă de merinde pentru a-și forma o preferință electorală sau pentru a și-o schimba pe cea existentă. Nu există alegeri în țara noastră în care acest obicei național(dacă nu național, cel puțin de sorginte balcanică) să nu își facă simțită prezența. E ca anul bisect, o dată la patru ani. E nelipsit precum e Crăciunul, numai că alegeri nu se țin nici la noi chiar în fiecare an. E aproape o sărbătoare!
Aș putea spune chiar o sărbătoare națională a românilor de pretutindeni. Fiecare primește câte ceva. Toată lumea știe că e mai frumos să dăruiești decât să primești, dar noi fiind un popor cald și generos, le facem pe amândouă. Politicienii dăruiesc mici atenții și fac ochi dulci, iar românul de rând primește norma de hrană sau prima acordată o dată la cel mult 4 ani. În schimb, politicianul primește votul, pe care românul îl dă. Da, îl dă!
Între timp, jocurile s-au cam schimbat. Politicienii noștri s-au deșteptat și românii s-au lenevit. Fiind un popor descurcăreț din fire, ambele părți s-au adaptat, au evoluat și au descoperit noua formă de mită electorală sau mai bine zis, cea mai tare formă de mită electorală(ar trebui să o brevetăm!).
De ce să le dăm bani unora care nu vor să ne voteze pentru a merge la vot pentru noi? Pur și simplu nu rentează, dă chiar cu rest. Hai să facem altcumva și-au zis. Și așa au făcut. Politicienii au început să organizeze demult celebrele excursii acordate gratuit(surpriză!) pentru oamenii de la care știau că nu vor obține voturi.
Nu-i nici mită electorală, nu-i nici ilegal, nici nu îngrașă și nici nu te alegi cu un vot pentru contracandidatul tău. Electoratul tău oricum merge la vot, lor nu mai trebuie să le dai bani, deci rămâne de închiriat un autocar, două, trei, pentru a scoate electoratul concurenței din oraș, într-o excursie care se termină fix după închiderea urnelor.
E simplu! USL trebuie să cumpere voturi, PDL trebuie să cumpere non-combat-uri, mai exact, să cumpere oameni pentru a nu merge la vot.
Să presupunem(ipotetic!) că un vot ar costa 100 de lei. USL-ul trebuie să dea 100 de lei oricărui cetățean pentru a-l convinge să meargă la vot și pentru a vota suspendarea președintelui Traian Băsescu. Pentru 100 de lei, sunt deja două etape importante de parcurs și cu cât sunt mai multe lucruri de făcut, cu atât ai mai puține șanse ca obiectivul tău să se realizeze.
Pe de altă parte, PDL-ul trebuie să convingă oamenii să nu meargă la vot. Ei se pot prezenta ca fiind oameni independenți politic, care s-au săturat de aceste jocuri murdare(zic ei!) ale USL-ului și le pot cere simplu oamenilor să nu meargă la vot.
În același timp, dacă un vot costă 100 de lei, pentru a convinge un om să meargă la Referendum și să voteze „DA”, atunci este suficientă suma modică de 50 de lei pentru a convinge pe cineva să stea acasă. Tu n-ai sta acasă dacă îți dă cineva 50 de lei pentru a merge să-ți vezi de treabă? Să pierzi vremea? Mesajul PDL-ului poate fi chiar acesta: „Ia d-aci, bade, 50 de lei și mergi la crâșmă sau stai acasă la televizor și bucură-te de viață!” Ei pot rămâne în fața secțiilor de votare și dacă te văd că treci pe-acolo te pot lua la întrebări. Atunci ce faci? Riști să pierzi cei 50 de lei pentru un vot amărât? Nu prea cred.
Ce-i drept, e mult mai ușor să convingi pe cineva să nu facă nimic pentru 50 de lei decât să convingi pe cineva să meargă la vot și să te și voteze pe tine pentru 100 de lei.
În cazul în care sunteți abordați cu mită electorală sau diverse atenții din partea oricărei tabere, sfatul este unul simplu, de aplicat și neapărat de dat mai departe!
Dacă PDL-ul vine la voi cu această formă inteligentă de mită electorală, luați-le banii, stați prin preajma secției de votare și când nu este individul care v-a oferit cei 50 de lei, intrați în secție și votați „DA” sau dați ștampila pe ambele variante, doar pentru a fi luat votul în considerare și pentru a nu le face pe plac.
Dacă USL-ul este cel care v-a „ginit”, luați-le și lor banii și mergeți la vot și votați „NU”. În cazul în care veți avea nevoie de o poză cu căsuța pe care ați votat pentru a primi banii, stampilați căsuța cu „NU”, faceți poză, după care stampilați și căsuța cu „DA” pentru ca votul vostru să devină nul. Așa se împacă și capra și varza și cei care suntem subiecții celei mai tari forme de mită electorală putem fi și cei care îi vom împinge pe politicieni la noi soluții de a ne atrage votul sau poate, poate îi vom convinge că trebuie să faci politică adevărată pentru a fi ales, nu să livrezi la domiciliu traiste cu merinde sau „prime” electorale.