Despre ce se întâmplă în Piaţa Universităţii nu ai cum să ştii de la televizor. Trebuie să mergi acolo şi să te uiţi în ochii lor. Ai să vezi că oamenii te recunosc imediat. Dacă eşti deghizat, o sa îţi strige „infiltratule”, dacă eşti politician, o să te huiduie, dacă eşti jandarm, o să te întrebe „pe cine aperi”, dacă eşti reporter, o să-ţi zică „mincinosule”, dacă eşti om, o să dea mâna cu tine.

 

Citeşte şi: Cine striga „libertate”?


Scenariul violenţelor din 14 ianuarie

Erau mulţi oameni care veneau dinspre Piaţa Unirii. Cred că de sus se vedea extraordinar. Veneau şi veneau. În acelaşi timp, forţele de oridine erau aduse dinspre Piaţa Romană şi zona Grădina Cişmigiu. Pentru „a nu bloca circulaţia”, jandarmii ţineau mulţimile adunate pe fiecare trotuar dincolo de garduri. Paradoxal, carosabilul a fost ocupat chiar de forţele de ordine. Singurele maşini care treceau, ocolindu-i, erau cele ale jandarmeriei şi ale SMURD-ului. Huiduieli şi aplauze.


„Jandarmeria apără hoţia”, „jandarmeria e cu noi”, „de ce nu protestaţi cu noi?”, „voi nu v-aţi săturat de corupţie?”, strigau oamenii.

În faţa noastră se aliniau tot mai multe grupuri de soldăţei, care, la alarma dată de superiori, au intrat pe imensa scenă în care se transformase Bulevardul Magheru. Se întindeau până la Piaţa Sfântu Gheorghe.

Pe lângă garduri, câţiva tineri mai mult stând pe partea jandarmilor, îndemnau mulţimile la teatru interactiv. Un băiat de statură înaltă, cu ţinută de ofiţer şi cu un steag legat de braţ, vine de nicăieri, se uită, zâmbeşte doar cu urechile şi aşteaptă. Cu o intrare în scenă cam stângace, apucă o piatră şi aruncă spre unul dintre jandarmi, dar nici prea aproape. Apoi, se întoarce tot singur şi tot nicăieri.

Şi-a spus prea devreme replica.

Trecem pe partea cu Teatrul Naţional. În pasaj, un grup de tineri (profesionişti de această dată) suporteri, chemaţi special pentru această reprezentaţie, aleargă şi strigă „hai la Piaţa Unirii!”, „mergem la Piaţa Unirii!”

De ce?

Singura piesă de teatru care trimite acasă spectatori

Mergem mai departe. Nişte oameni spun că i-au auzit pe jandarmi discutând cu cei care tocmai au plecat: „băi, voi ce căutaţi aici?” Pare că se cunoşteau.

Totuşi, au mai rămas câţiva la Universitate, tot dintr-aceia stângaci. Chiar lângă noi, se apleacă unii să scoată câte o piatră. Lumea strigă „daţi-vă la o parte, daţi-vă de lângă ei!”, iar lor le strigă „deghizaţilor!” Au lăsat pietrele jos şi au zâmbit.

 

 

Dar ce declară patronul echipei de fotbal Steaua, europarlametarul Gigi Becali, despre cei care trebuiau să devină huligani şi golani după seara de sâmbătă? Spune că e scârbit.

Ce declară şeful jandarmeriei? „În Capitală, cifra participanţilor a fost variabilă, ajungând la un vârf de 1.500 – 1.600 persoane. Am reuşit să gestionăm bine în Capitală adunarea de ieri.”

„Două persoane au fost identificate ca fiind suporteri ai unor echipe de fotbal”. Restul reţinuţilor erau nevinovaţi (completarea mea). Ba nu, restul erau jandarmi.

 

Citeşte şi: Analiza protestelor din România în publicațiile străine


Oamenii au huiduit PDL-ul, USL-ul, pe Dan Diaconescu, pe Irinel Columbeanu. Sfidarea e de toate culorile politice.