Amnistie pentru Parkinsonul politic: ce se da cu Stanga si se ia cu Dreapta 

Marţi, 9 septembrie, Parlamentul a votat mai multe proiecte de lege prin care se prevede amnistierea diverselor categorii sociale care au fost victimele unei batjocuri birocratice, administrative şi politice. Vorbim despre acele mame, pensionari, bugetari şi cadre didactice care au primit o serie de sporuri sau ajutoare după ce a fost făcut un calcul greşit. Ca urmare a constatării făcute de către Curtea de Conturi, toţi aceştia au fost chemaţi sa restituie banii care le-au fost alocaţi ca un surplus, dintr-o aşa-zisă eroare administrativă.

În mod firesc, această abrambureală fiscală nu avea cum să nu revolte. Nu sunt puţini cei care au fost puşi într-o situaţie disperată, după ce au fost anunţaţi că trebuie să înapoieze banii primiţi cu prea multă bunăvoinţă din partea unui Guvern care se laudă cu o politică Stânga care a dus la o creştere economică de 1%. Ca să repare erorile administative, statul a recurs la o soluţie originală, românescă, să-i zicem (că tot suntem mândri…): aministia fiscală. Prin această lege, toţi cei care au beneficiat de pe urma calcului greşit al funcţionarilor sunt exoneraţi de la orice datorie faţă de statul român care a provenit din această afacere.

Proiectele de lege referitoare la amnistia fiscală pentru mame, pensionari şi bugetari au primit marţi, 9 septembrie, votul final din partea Camerei Deputaţilor, care a admis totodată cererea de reexaminare a preşedintelui Traian Băsescu. Acesta atacase caracterul discriminatoriu al legii privind amnistia cadrelor didactice. De asemenea, preşedintele Traian Băsescu invocase şi faptul că legea este formulată pentru un caz particular şi nu se referă la o realitate generală.

De reţinut că iniţial, legea se referea la profesorii din trei localităţi din judeţul Hunedoara: Lupeni, Petroşani şi Vulcan. Aceştia ar fi trebuit să restituie anumite sume, că urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte organisme de control a unor prejudicii.

Ca răspuns la cererea de reexaminare, senatorii au adoptat în plen un amendament care a extins aplicabilitatea unei propuneri legislative care prevedea iniţial scutirea de la restituirea sumelor din venituri salariale, constatate nelegale, de la cadrele didactice la întregul personal bugetar. O soluţie nu mai puţin originală.

Ca rezultat, de prevederile legilor privind amnistierea fiscală vor beneficia 20.000 de mame, 50.000 de pensionari şi 25.000 de bugetari, a declarat luni ministrul Muncii, Rovana Plumb. Se poate specula că ar fi un număr care ar da speranţe electorale Guvernului, care cumulează categoriile sociale cele mai susceptibile de a participa la vot. Ce facem totuşi cu celelalte zeci de mii de datornici care nu sunt amnistiate şi pe care niciun cadru legislativ nu le sprijină să îşi găseasca un loc de muncă sau să-şi poată dezvolta o nouă afacere prin care ar ajunge la veniturile necesare pentru a înapoia datoriile?

În urmă cu două zile, la Oneşti, un bărbat de 45 de ani şi-a dat foc în faţa sediului ANAF din Oneşti, după ce a realizat că nu poate să îşi plătească o datorie de 50.000 de lei către statul român. Bărbatul era tată a trei copii şi încerca de câţiva ani să îşi dezvolte o afacere într-o localitate din judeţul Bacău. Cazurile de acest fel ar trebui să ridice mai multe semne de întrebare în legtură cu cum guvernăm această ţară: alegem să sprijinim mediul de afaceri sau pe cei care comit erori administrative? Creăm locuri de muncă numai pentru funcţionari sau încercăm sprijinirea micilor întreprinzători?

Între paranteze fiind spus, e de remarcat că ministrul Muncii nu a putut nici măcar să facă o estimare a pierderilor pe care le va suferi bugetul de stat odată cu aplicarea acestei măsuri.

Rămâne o întrebare care e cât se poate de justificată: ce se intâmplă cu toţi acei funcţionari care au greşit alarmând o serie întreagă de cetăţeni care s-au văzut nevoiţi să plătească înapoi ce li s-a dat, fiind mai apoi „iertate” de la plata unor sume pe care le-au dobândit ilegal, dar fără vina lor? Se pune întrebarea dacă Parlamentul nu vrea cumva să intre peste puterea juridică. Nu sunt vinovaţii cei care ar trebui să plătească? De ce plătesc contribuabilii pentru greşelile unor funcţionari?

Dacă s-a comis o eroare administrativă, aşa cum se vehiculează, nu este oare de aşteptat să fie găsiţi (sau măcar căutaţi) un vinovat, doi? În apropierea alegerilor, guvernul dă ordonanţe de urgenţă care dezvoltă o patologie a statului de drept pe măsură ce 583 de parlamentari votează aproape în unanimitate o lege care nu calmează incompetenţa şi parkinsonul politic al unui guvern care dă cu stânga şi ia cu dreapta. România merge fără direcţie.